G4Media se transformă în Poliția Gândirii? Linșaj public împotriva lui Nicolae Voiculeț chiar de Ziua Imnului României

Pe 29 iulie, în Piața Victoriei, artistul internațional Nicolae Voiculeț va susține un concert dedicat Zilei Imnului Național al României – o sărbătoare puțin promovată, dar încărcată de sens pentru cei care mai cred în identitate și demnitate.

În loc să fie celebrat pentru demersul său artistic și patriotic, Voiculeț a fost deja supus unui linșaj mediatic organizat, fără precedent, orchestrat de publicația G4Media.

Într-un articol publicat pe 28 iulie, sub semnătura Ioanei Câmpean, G4Media lansează acuzații grave: că Nicolae Voiculeț este membru AUR, promotor al discursului extremist și conspiraționist. Fără dovezi oficiale. Fără citate. Fără declarații recente. Fără drept la replică.

Ce rămâne? O execuție publică în stil totalitar, unde sentința e dată înainte de orice probă.

Atacul nu e doar asupra unui om. E asupra unei idei.

Să acuzi un artist că este „toxicul” scenei culturale fix în ajunul unei sărbători naționale spune multe. Nu despre Voiculeț – ci despre cei care au orchestrat atacul. Când patriotismul devine subiect de atac, iar interpretarea Imnului e tratată ca un gest „suspect”, nu mai vorbim de jurnalism. Vorbim de control ideologic. De o tentativă de reeducare mediatică.

A te întreba dacă G4Media nu se transformă în Poliția Gândirii nu mai e retorică – e o necesitate.

Linșajul în lipsa probelor – o nouă normalitate?

În realitate, Nicolae Voiculeț nu este membru al niciunei formațiuni politice. Nu există niciun document oficial, nicio apartenență politică validată legal. Faptul că a participat la unele manifestații sau că a exprimat opinii critice în timpul pandemiei nu este, conform niciunei legi, o crimă.

Când exact a devenit o opinie = extremism?

Dacă G4Media decide cine are voie să cânte Imnul, cine este „acceptabil” cultural, cine e „sănătos” politic, atunci nu mai avem presă liberă. Avem o nouă formă de cenzură, mai perversă pentru că poartă hainele democrației.

Ce se întâmplă în alte țări? Respect, nu demolare
Să privim Europa și lumea liberă:

SUA – de 4 iulie, imnul este cântat de mari artiști, fără întrebări despre partidul lor preferat;
Franța – pe 14 iulie, imnul răsună în Paris ca simbol de unitate, nu de suspiciune;
Germania – de Ziua Unității, niciun muzician nu este anchetat pentru opiniile sale;
UK, Polonia, Italia – imnul e sfânt, iar cei care îl interpretează sunt onorați.
În România, în schimb, un artist care a dus sunetul naiului românesc pe marile scene internaționale este tăvălit în noroi de un site care își asumă rolul de paznic ideologic.

Concluzie: Ce vrea să controleze G4Media?

Când presa renunță la verificarea faptelor, la dialog, la transparență și alege să stigmatizeze, să cenzureze și să redefinească patriotismul ca extremism, nu mai avem jurnalism. Avem instrument de manipulare politică.

G4Media se transformă, încet dar sigur, în ceea ce odinioară combatea: un organ care decide ce ai voie să simți, să cânți și să iubești. Iar când Imnul României devine motiv de atac, nu mai e vorba despre Voiculeț – ci despre România însăși.

Voiculeț a cântat pentru țară. G4Media a cântat nota falsă a intoleranței ideologice