Se poate și mai rău!

Posibil și cu un guvern dubios din punct de vedere al legitimității, dacă viitorul premier va fi numit de Klaus Iohannis după 21 decembrie, ca să fie masa cât mai bogată.

Oricâte piruete juridice și constituționale ar face trupeții lui Iohannis, CCR, mama CCR-ului etc., nicio prevedere/articol din Constituția și legislația românească nu-i permite actualului președinte să rămână în funcție după 21 decembrie – ultima zi a mandatului său legal. Ceea ce înseamnă și că orice acte semnate de Iohannis post 21 decembrie pot fi puse sub semnul întrebării: au sau nu efect juridic real? Noi însă mergem înainte, călăuziți de Iohannis și coaliția „pro-europeană”.

Și asta pentru că, în timp ce toată lumea încearcă să-și găsească/construiască cea mai potrivită strategie pentru o „eră Trump”, Iohannis a decis să pună toate ouăle României într-un singur coș: cel al UE. Adică în coșul progresismului globalist marca Soros. În plus, la Bruxelles se zvonește că dona Ursula stă cu ochii ca pe butelie pe cutia poștală, în speranța că va primi și ea o invitație de a participa, pe 20 ianuarie, la ceremonia de învestire a lui Trump – invitație pe care se pare că Viktor Orban a primit-o deja. Dacă șefa CE va urmări la televizor ceremonia învestirii, înseamnă că Trump este decis să negocieze cu fiecare stat care-l interesează în parte și nu cu UE – situație, puțin spus, inconfortabilă pentru România în dubla sa calitate: de membră a UE și de partener strategic oficial al SUA. Că o fi bine sau rău, vom vedea după ce Iohannis va elibera în sfârșit Cotroceniul. Și asta fără să se uite la dezastrul pe care-l va lăsa în urmă, în mod cert.

Ce-l legitimează pe un președinte care, legal, mai are mandat doar o săptămână să deseneze viitorul drum al României? Nimic, dar o face, strict în interesul său. Asta în timp ce premierul Ungariei, Viktor Orban, își consolidează pe zi ce trece relația cu Trump și își construiește sie însuși postamentul de viitor lider regional. O țară nici pe jumătate cât România reușește să devină cel mai important partener zonal pentru SUA, în timp ce tot Orban ne rezervă nouă un loc în remorca sa.

La fel de „bine” ne merge și pe plan strict local, unde guvernul „pro-european” își împarte cu cântec cașcavalul, respectiv ministerele, funcțiile de secretari de stat, cele de șefi de agenții, plus nimicurile reprezentate de locurile în consiliile de administrație și celelalte sinecuri gras plătite de la bugetul de stat. Pentru ca operațiunea să treacă pe sub radarul opiniei publice și, în plus, nimeni să nu îi întrebe pe „aleși” când stabilesc data prezidențiabilelor 2.0, aceeași coaliție monstruoasă (PSD combinat cu USR!) aruncă zilnic pe piață informații „pe surse” referitoare la persoana viitorului său candidat la Președinție. Informații și nume aruncate de-a-n boulea din cel puțin două motive.

Primul: nu au absolut pe nimeni capabil să concureze cu șanse împotriva unui candidat suveranist, mai ales după ce au îndârjit mare parte din populație cu toate abuzurile comise, pe față, după ce au realizat că nu iese „cine trebuie” la prezidențialele recent anulate din pixul CCR.
Al doilea: cele patru partide abreviate PUPU (zici că-i pupăza care-i spurca zilele copilăriei lui Creangă) nici nu au decis măcar dacă să candideze pe cont propriu sau să susțină la grămadă un singur candidat. Dacă tot am rămas doar cu circul, milităm pentru a doua formulă, măcar să facem o burtă de râs văzându-i pe pesediști și useriști votând împreună, strâns uniți în cuget și simțiri.

Să vorbim acum și de viitorul lui PUPU – coaliția vieții noastre politice. Una care, în opinia celor mai mulți, s-a născut cu data decesului stabilită deja: în perioada imediat următoare prezidențialelor, pe care tot ea le tergiversează cât poate.

Un indiciu în acest sens este informația conform căreia PSD vrea să dea USR-ului două dintre ministerele cu cele mai mari șanse de a se transforma, imediat după sărbători, în „castane fierbinți” pentru orice partid guvernamental. Ministerele în cauză ar fi Finanțele, Dezvoltarea și Economia, respectiv cele cu bani grămadă și pe care s-au bătut întotdeauna toate partidele. În cazul confirmării informației, PSD știe el ce știe din moment ce dă dovadă de atâta „dărnicie” față de USR.

Ipocrizia PSD e imensă, dar și furia românilor e pe măsură. Ca urmare, revenim cu un sfat gratuit pentru toate partidele „pro-europene”: vedeți ce faceți de această dată la guvernare dacă nu vreți să vă ia cu adevărat gaia în caz de alegeri anticipate. Și o ultimă observație: spășeala ipocrită pe care v-ați chinuit să o arătați lumii după șuturile primite la ultimele alegeri nu a păcălit pe nimeni. Mai încercați, dar cu un alt script, dacă vă duce mintea cât de cât.