Scor la pauză, 1 – 0

Klaus Iohannis și-a dat demisia. Împins nu de remușcări sau de onoare, ci de lăcomie și de frica de a nu fi trimis acasă cu un picior în fund – pentru că asta ar fi însemnat, de fapt, suspendarea sa de către Parlament.

Klaus Iohannis și-a lăsat baltă partenerii de rele, externi și interni, la grămadă. Și-a pus coada pe spinare și a dat dosul din funcția de președinte, provocând astfel prima fisură (și încă una serioasă!) în fortificația menită să-i ocrotească pe cei care și-au permis să anuleze alegerile prezidențiale cu încălcarea flagrantă a Constituției, a legii de funcționare a CCR și a legislației electorale. Ce l-a determinat să demisioneze peste noapte pe individul care tocmai repetase public că nu pleacă nici mort de la Cotroceni înainte de alegerea unui nou președinte? După cum am spus deja mai sus, două motive, amândouă la fel de jegoase din punct de vedere moral: lăcomia și frica.

Parvenit până la os și dependent de lux plătit de alții, Klaus Iohannis nu a conceput să-și piardă privilegiile de fost președinte și să nu înlocuiască una dintre casele pierdute de el și de nevastă în Justiție cu un pălățel obținut moca. La care, conform Legii 406/2001, referitoare la acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, se mai adaugă pază/protecție și folosința unui autoturism tot în regim de gratuitate, un consilier și un secretar plătiți de stat, plus o indemnizație lunară egală cu 75% din indemnizația președintelui în funcție. Toate aceste privilegii sunt însă acordate doar dacă ex-președintele beneficiar nu și-a pierdut calitatea de șef al statului român „ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum” – Art. 1, alineatul (3) din Legea 406/2001. Cuvântul-cheie aici este „referendum” – adică acel ultim pas obligatoriu în procedura de suspendare a lui Iohannis, demarată de Opoziție.

De aici încolo, totul este clar: ca să nu-și piardă privilegiile, recte viața de huzur (asigurată de un stat rupt în fund, dar suspect de prost și generos cu toți calicii), Iohannis a lăsat baltă brusc atât Președinția, cât și pe complicii săi în anularea alegerilor și aruncarea în gard a României. În plus, imensul său ego o fi cârâit și el ceva, odată confruntat cu perspectiva umilinței de a fi ușuit din funcție prin voturile unor pârliți de parlamentari și de români de rând.

Dată dintr-o funcție ocupată în mod ilegitim din 22 decembrie, demisia lui Iohannis este totuși una salutară, cu toată meschinăria motivelor. Este primul pas de revenire la normalitatea din care ne-a scos brutal o Curte Constituțională făcută preș la picioarele Puterii și ale „sistemului” care s-a substituit statului român în ultimii 20 – 25 de ani.

Decizia de a demisiona a fost luată după întâlnirea cu liderii PSD, PNL și UDMR, care, mai mult ca sigur, i-au spus lui Iohannis că nu-și pot ține-n frâu parlamentarii care vor să voteze pentru suspendarea lui. Iar glasul gâtuit și fața crispată cu care Iohannis a anunțat nația că renunță și pleacă demonstrează o dată-n plus că acest individ, care și-a ostilizat românii mai rău ca oricine, ar mai fi stat în funcție mult și bine dacă nu i s-ar fi făcut, cu adevărat, frică. Chiar și așa, pentru a nu-și trăda „naturelul”, Iohannis a mai comis o aroganță pe ultima lui sută de metri prezidențială: a decorat trei dintre membrii CCR. Halal!

Cert este că, după ce prima rundă, cea din decembrie, a fost câștigată de Iohannis & Comp., putem consemna că „pulimea” românească și-a adjudecat, ieri, victoria celei de-a doua runde. Acum, mai rămâne de jucat finala în meciul românii versus „statul paralel”.

Până atunci, să vedem cine este noul chiriaș (interimar, din fericire!) la Cotroceni: Ilie Bolojan, președintele la fel de interimar al PNL. În fapt, o altă pacoste, dacă ținem cont de modul în care s-a comportat fostul vechil local al Oradei și Bihorului după ce a descălecat în politica centrală și în Parlament. Singurul avantaj este că această pacoste este măcar „binecuvântată” constituțional de această dată. Și chiar dacă atribuțiile constituționale ale unui președinte interimar îi permit noului Vodă să numească șefi la SRI, SIE, Parchete etc., bine ar fi ca Bolojan să evite sărirea peste acest cal. Bine pentru țară, dar și pentru el, în asemenea vremuri tulburi, în care te poți culca noaptea președinte și a doua zi să te trezești demisionar. Cu sau fără voie, îi poate explica mai bine Iohannis atunci când vor face schimbul de chei.

Ghinion: ieșirea lui Iohannis din joc aruncă Guvernul în corzi

La prima vedere, dispariția lui Iohannis din peisajul politic ar fi de natură să ușureze Guvernul și cele două principale partide, PSD și PNL, de o parte din povara resentimentelor populare. În realitate, este exact pe dos: PSD și PNL, la pachet cu Guvernul dominat de ele, sunt expuse, de ieri, direct valului de nemulțumire declanșat după anularea alegerilor.

În plus, Opoziția, întărită după punerea pe fugă a lui Iohannis cu suspendarea inițiată de ea, va stoarce tot ce poate din această adevărată pleașcă. Dovada: George Simion a amenințat deja Guvernul PSD-PNL-UDMR cu depunerea unei moțiuni de cenzură. Demers absolut corect politic, dar cu șanse infime de succes, și asta pentru că o destrămare a actualei majorități surâde doar partidelor suveraniste – AUR, POT, SOS. Doar ele se pot aștepta la scoruri electorale mai bune în cazul în care s-ar ajunge la alegeri anticipate – variantă care nu poate fi exclusă, dată fiind actuala situație din România.

PSD și PNL, în schimb, să nu audă de anticipate, în condițiile în care toate indiciile arată că, după mizeria comisă și de ele în combinație cu CCR (respectiv anularea prezidențialelor), ambele partide vor lua scoruri mult mai mici decât la alegerile din 1 decembrie 2024. La fel cum nici USR-ul (tuflit deja de procentele luate la acele alegeri) nu are motive să spere la un scor electoral mai dolofan la niște anticipate (dimpotrivă chiar), previzibil și logic este ca apetitul useriștilor de a vota o moțiune de cenzură să fie extrem de redus. Toate acestea nu înseamnă însă că, odată depusă, o moțiune de cenzură nu va fragiliza și mai mult atât actuala majoritate parlamentară, cât și Guvernul Ciolacu II.

Mai mult, înscăunarea lui Bolojan la Cotroceni li se va sui în mod cert la cap liberalilor, așadar, de așteptat este ca peneliștii să declanșeze un nou șir de atacuri sub centură îndreptate către pesediști. De unde, iată, un nou motiv de destabilizare a actualului Guvern.

Un Guvern care, câtă vreme nimeni de la Putere nu ia în calcul reluarea turului doi (singura soluție constituțională de rezolvare a impasului în care ne-au aruncat Iohannis și acoliții săi, disperați să rămână la butoane), speră să poată guverna cât de cât decent România până la reluarea prezidențialelor din luna mai. Speranță care s-ar putea dovedi a fi una deșartă, odată ce furia românilor (nediminuată după dispariția lui Iohannis) se va îndrepta în mod cert împotriva Guvernului și a deja damnatelor PSD și PNL, iar, pe deasupra, semnele arată că Nicușor Dan și nu Crin Antonescu (candidatul Coaliției) este preferatul „sistemului” și al rețelei soroșiste. Ca urmare, totul se va reduce la cât va putea încasa, rămânând totuși în picioare, actualul Guvern.

Ciolacu, noul „vânat”

Nisipurile mișcătoare pe care calcă în prezent toată clasa politică mioritică s-ar putea dovedi a fi salvatoare pentru premierul Marcel Ciolacu, un Ciolacu la groapa căruia sapă în prezent atât o parte dintre pesediști, cât și „sistemul”, care vrea să-l pedepsească pentru dezertarea sa din rândurile frontului anti-Georgescu.

Spălarea putinii peste noapte de către Iohannis fiind foarte recentă, piesele au nevoie de câteva zile pentru a se reașeza pe tabla de joc generală și pe tablele interne din PSD și PNL. În plus, descălecarea emisarului lui Trump pe malul Dâmboviței va avea și ea consecințe, în mod cert. Așteptăm, așadar, să vedem noua repoziționare a tuturor taberelor, cu speranța că, așa cum un catâr ca Iohannis a putut să fie răzgândit peste noapte, tot așa s-ar putea și ca factorii decizionali dâmbovițeni să fie inspirați de niște zâne sau zâni în sensul reluării turului doi. Asta și pentru că, după dezertarea lui Iohannis, tranșeea lui Călin Georgescu s-a fortificat și, conform tuturor sondajelor, chiar este păcat să mai irosim degeaba sute de milioane pentru reorganizarea, de la zero, a altor prezidențiale cu același rezultat.