România sau Absurdistan?

Este vorba despre România, în care o nouă tanti Leană a ajuns să bată la Președinția țării înainte chiar de a ajunge savantă de renume mondial. Și la fel de absurd este ca, imediat după, să discutăm despre posibilitatea ca la Cotroceni să candideze un „Plicușor” în care, conform Newsweek România, s-au vărsat și bani donați de afaceriști pro-ruși pentru campania electorală a primarului Nicușor Dan.

Culmea absurdului o vom atinge dacă acest individ va ajunge (cu ajutorul celui mai detestat președinte, Klaus Iohannis, și al acelei părți a „serviciilor” care uneltește cu el și cu cozile de topor progresisto-soroșiste) favoritul alegerilor prezidențiale de anul viitor. Invităm lumea să facă un exercițiu de imaginație și să-și închipuie o negociere/întâlnire la cel mai înalt nivel statal: Nicușor-Trump, sau Nicușor-Putin, sau Nicușor și cine mai vreți voi dintre liderii obligați de vremuri să negocieze la sânge cu mai marii lumii, atât pentru prezentul, cât și pentru viitorul țărilor lor. Nu pierdeți vremea cu liderii UE, Nicușor este sluga Bruxelles-ului de ani buni.

Coaliția PUPU, pregătită să-l pupe-n toate părțile pe prezidențiabilul Nicușor Dan

Chiar dacă PSD acum se izmenește și dă semne că nu este de acord cu candidatura lui Dan, un simplu telefon de la „stăpâna” Ursula va pune imediat lucrurile la punct. Cine nu crede să rememoreze episodul desemnării comisarului european. Adică acela în care premierul Ciolacu s-a cocoșit în țară că va nominaliza pe cine crede el că e mai bun, indiferent de sex, iar la Bruxelles a trimis femeia solicitată în mod expres de marea șefă a tribului UE-ist.

Cu PNL lucrurile stau și mai simplu: Bolojanul din fruntea rămășițelor liberale este progresist get-beget și el. În plus, PNL nu a învățat nici acum să-i spună „NU” lui Iohannis, așadar susținerea lui Nicușor Dan nu ridică nicio problemă în tabăra care-și zice azi „liberală”.
Pe UDMR-iști îi lasă reci persoana viitorului chiriaș de la Cotroceni din moment ce adevăratul lor lider/președinte/jupân, recte premierul ungar Viktor Orban, se bate deja pe burtă cu Donald Trump.

Despre USR nu are sens să vorbim, chiar dacă balta „salvatorilor” este încrețită de vălurelele provocate de useriștii care băloșesc acum după scaunul pe care-l va elibera în curând Elena Lasconi. Un singur semn venit din partea lui Alexander Soros va închide însă instantaneu botul potăițelor useriste care-și permit să scheaune pe altă voce în corul globalist suprem. Ca urmare, și la USR toate-s bune pentru Dan.

Tras linie și adunat, turma oilor politice „pro-europene” este gata să se alinieze cuminte în spatele marelui Nicușor, chiar dacă alianța PUPU nu a ajuns la capătul travaliului menit să aducă pe lume noul Guvern cu cap pătrat.

Susținerea noului apostol al „pro-europenilor” dâmbovițeni nu va fi periclitată nici în cazul în care useriștii nu vor mai face parte din viitorul Guvern – ori pentru că vor da de bunăvoie dosul (speriați de proiecția anului 2025), ori pentru că vor fi împinși pe scări de pesediștii ultragiați de fasolelile și pretențiile ridicate de liderii USR în timpul negocierilor purtate până acum.
Între noi fie vorba, pesediștii merită cu vârf și îndesat ca useriștii să se răhățească în capul lor, știau prea bine cu cine se înhăitează.

Să revenim însă la stărulețul politic proaspăt fătat de Iohannis & Comp.
Nicușor Dan a fost votat de vreo 350.000 de bucureșteni. Pentru a-și așeza dosul pe tronul Cotroceniului îi trebuie între 5 și 7 milioane de voturi, în funcție de prezența la urne. USR a obținut la parlamentarele din 1 decembrie aproape 1.150.000 de voturi, la nivelul întregii țări. Adunate, voturile USR-ului cu cele ale lui Dan ajung la fabuloasa sumă de un milion jumătate de voturi, ceea ce înseamnă că „sistemul” mai trebuie să „producă” patru-cinci milioane de voturi dacă vrea să-și înșurubeze Nicușorul la Cotroceni.

Altă variantă este ca CCR, instituție care și-a făcut deja mâna în cazul Georgescu și a creat astfel un precedent, să anuleze rând pe rând alegerile până când iese cine trebuie.

Perspectivă atât de luminoasă pentru țară, încât Ceaușescu moare probabil de invidie că nu a gândit-o și pus-o în practică el. Ca să rămânem în pas cu lumea bună, ne simțim obligați să încheiem în singura notă potrivită: trăiască și înflorească democrația mioritică și cei mai buni fii ai ei!