Conducerea PSD l-a binecuvântat, în unanimitate, pe Crin Antonescu drept prezidențiabilul partidului condus de Marcel Ciolacu. Asta, deși se știe deja că pesediștii de rând și votanții de dotă ai celor trei trandafiri nu vor pune ștampila pe fostul lider PNL.
Conform declarațiilor PSD și PNL, liderii celor două partide urmau să sondeze până-n străfunduri preferințele electoratului mioritic înainte de a-l unge pe Antonescu candidatul lor comun. UDMR nu se pune, fiind doar o umplutură în afacerea prezidențialelor din mai a.c. Ca urmare a deciziei luate ieri de conducerea PSD, rezultă că sondarea lui Antonescu a dus la concluzia că românii nutresc o dorință nebună de a-l vota la prezidențialele din mai. Concluzie contrazisă însă de realitatea mioritică actuală, care arată că majoritatea românilor își dorește de această dată un președinte suveranist. Georgescu sau nu, suveranist să fie, și necolorat cumva în roșul pesedist și/sau galbenul penelist.
Mai deștept decât politicienii de care se folosește, „sistemul” a înțeles ce pericol îl paște și se zbate să fragmenteze electoratul răzvrătit, astfel încât nu doar Călin Georgescu, ci niciun alt candidat suveranist să nu poată accede în turul doi. Așa se explică inflația de prezidențiabili, îmbrăcarea pesedistului Victor Ponta în blană de suveranist independent, strâmbele băgate de George Simion și alți auriști, rafalele de acuzații aduse de Șoșoacă lui Georgescu, candidați surpriză precum Dragoș Sprânceanu (un român din diaspora americană, parte a echipei lui Trump) etc. Acțiuni puerile sau nu, acestea demonstrează clar că „sistemul” știe pe ce lume se află, spre deosebire de găștile politice depășite formate din pesediști și peneliști.
Să mizezi pe victoria unui candidat comun PSD-PNL după lecția dură administrată în toamnă de români exact acestor două partide este mai mult decât prostie – e curată sinucidere politică. Cu atât mai mult cu cât papara electorală deja încasată este dublată și de semne care arată că nici măcar membrii și susținătorii PSD și PNL nu-l vor vota masiv pe Antonescu. De ce, atunci, își asumă PSD și PNL să joace, din nou, roluri de paiațe electorale este cu adevărat un mister.
Ciudată este și participarea lui Crin Antonescu la acest nou bâlci politic intern. Politician auto-retras în urmă cu 10 ani, Antonescu este la fel de independent politic ca și fostul său amic și coleg de USL, Victor Ponta. Mai mult, Antonescu este responsabil pentru inexplicabila ascensiune rapidă a fostului primar al Sibiului, recte detestatul de astăzi Klaus Iohannis, în scaunul de lider al PNL și, imediat după, în jilțul prezidențial de la Cotroceni. Ispravă care, în mod cert, nu-i va aduce voturi lui Antonescu, mai ales acum, după un deceniu de domnie a numitului Iohannis.
Crin Antonescu nu stă foarte bine nici la capitolul „șomaj tehnic” la care s-a supus de bunăvoie (în varianta lui) sau forțat de „sistem” conform bârfelor care i-au acompaniat retragerea. Concret, după ce a întors spatele politicii, Antonescu a campat timp de 10 ani la Bruxelles, lângă soția sa – europarlamentar PNL și chiar membră în conducerea UE. L-o fi promovat el pe Iohannis cu mâna răsucită la spate de „sistem”, a și stat pe tușă un deceniu, dar asta nu înseamnă că poate fi vândut acum, de PSD și PNL, pe post de produs politic proaspăt-prospățel. Mai ales după ce a ieșit din scenă lăsând în urma sa o „dâră” de dimensiunea și „calitatea” lui Klaus Werner Iohannis.
Ce umblă prin mintea celor care-și imaginează că ar putea păstra Cotroceniul în lesa mainstream-ului „pro-european” cu Crin Antonescu prezidențiabil, doar pesediștii și peneliștii știu. Din afară, tot ce se vede este că PSD și PNL se îndreaptă în ritm alert spre un nou dezastru și asta după celelalte trei traversate în 2024: localele bucureștene, alegerile parlamentare și turul prezidențial anulat, in extremis și anticonstituțional, de CCR. Din pură milă creștinească, revenim cu un sfat: dacă nu vor să o sfeclească de tot cu mult înainte de alegerile la termen din 2028, pesediștii și peneliștii să scoată banul gros și să dea acatiste ca nu cumva să se ajungă la parlamentare anticipate. Și s-o lase mai moale cu neo-marxismul bruxellez dacă nu vor să fie luați la ochi (și) de americanii care dansează acum doar după cum le cântă Trump. S-ar putea ca nimic să nu-i mai poată ajuta cu adevărat, dar măcar nu vor mai fi considerați proștii proștilor.
Distribuie pagina:

Distribuie pagina: