După ce CCR a transformat votul românilor într-o hârtie inutilă, partidele au revenit la mizerabila lor menire: aceea de a-și conserva puterea și de a ciuguli fiecare cât poate mai mult din „tortul” numit România.
O Românie distrusă exact de politicieni de 35 de ani încoace, o Românie sărăcită, dar din care tot se poate fura, și în interior, și în exterior.
Strict faptic, PSD, PNL, UDMR, USR și veșnicele minorități naționale (atârnate de Parlament tocmai pentru a fi folosite la formarea majorităților) au anunțat nația că se vor înhăma împreună la o guvernare „pro-europeană”. Partea proastă este că cei guvernați de ei vom fi noi. Partea bună este că s-a aglomerat Guvernul și se vor bate ca chiorii pentru fiecare oscior: minister, agenție, CA-uri etc.
Înainte de această decizie luată, evident, spre binele țării, pesediștii și liberalii au miorlăit în direct că au înțeles „lecția dată de români”. Faptele arată însă că nu au înțeles nimic, motiv pentru care comit și imensa greșeală de a lua USR-ul la guvernare. Un USR care a demonstrat deja ce-i poate pielea în guvernările Orban și Cîțu, care i-a băgat pe penalii Vlad Voiculescu și Clotilde Armand în parlamentele UE și României, care a negociat cel mai antinațional program PNNR, care și-a permis să propună o nulitate absolută pentru Președinția țării. În plus, un USR sancționat deja de români la trei scrutinuri diferite: alegerile locale, europarlamentare și parlamentare. Bravo pesediștilor, bravo liberalilor, dar să știți că nu era nevoie să demonstrați o dată în plus cât sunteți de proști, tocmai ce ați făcut-o cu supramăsură la parlamentarele din 1 decembrie și la turul prezidențial din 24 noiembrie.
Cum nimic nu justifică acceptarea USR-ului în viitorul Guvern, apare suspiciunea rezonabilă că viitoarea majoritate parlamentară vrea să ajungă undeva la 60-70 la sută pentru că are deja pe agendă tot felul de blestemății, legislative și nu numai. Noi prevederi care să îngrădească drepturile românilor, după ce drumul a fost deja deschis de abuzul la care s-a dedat CCR, de exemplu. Iar înainte de a sări cineva de fund în sus, să-și amintească toată lumea ce au făcut PNL și USR în timpul pandemiei, deci ciocul mic.
Periculoasă pentru ceea ce urmează este și decizia celor patru pomenite partide de a susține un candidat comun la prezidențiale. Asta dacă vom mai avea privilegiul de a ne vota președintele și nu ne trezim, ferească Dumnezeu drăguțul, cu Iohannis transformat într-un Ceaușescu 2. Și asta nu numai pe motiv de perpetuare sine die a mandatului său, ci și pentru că băiatul are reale aptitudini de dictator – vezi, de exemplu, obiceiul de a nu da socoteală pentru nimic poporului care l-a votat și-l plătește, realmente regește!
Tot legat de prezidențiabilul comun, trebuie menționat că liderul UDMR Kelemen Hunor (un politician beton, aflat la ani-lumină distanță de noii săi colegi: Marcel Ciolacu, Ilie Bolojan, Elena Lasconi) a pomenit deja, ca într-o doară, cinci nume care ar putea fi luate în seamă de către noua coaliție, pentru Cotroceni: Daniel David (rectorul UBB Cluj), Daniel Funeriu, Teodor Paleologu, Crin Antonescu, Nicușor Dan. În treacăt fie vorba, niciunul dintre ei nu pare să poată să devină un rival pentru Viktor Orban la „mâna” lui Donald Trump, în cazul în care ar ajunge vreunul dintre ei la Cotroceni. Zicem și noi.
Altă variantă care a fost, mai timid, vehiculată o reprezintă și Eduard Hellvig. Una poate mai interesantă din multe puncte de vedere, dar pentru ca numele lui Hellvig să fie luat serios în discuție trebuie mai întâi să i se pună cep gurii lui Ilie Bolojan.
Dacă partidele care compun noua tocană guvernamentală și asudă în prezent la programul comun menit să-i cocoșeze pe români cu bunăstare au ordin pe unitate să stabilească tot acum și cu cine vor merge la prezidențiale, vom afla numele fericitului în vreo 10-12 zile. Dacă nu, urmează să ne distrăm cu „Stan și Bran”-ii noștri politici imediat după Revelion.
Distribuie pagina:

Distribuie pagina: