Jos labele de pe România!

România a pierdut excelentul start luat în decembrie 1989 după mineriada din 13 – 15 iunie. Ca să se mențină la puterea de abia smulsă din ghearele Ceaușeștilor, Iliescu și gașca lui de nomenclaturiști (deja parveniți, dar nu destul după gustul lor) au sacrificat România, iar Occidentul a profitat.

Condusă de lideri handicapați pe scena internațională (unde erau etichetați drept neocomuniști repetenți la capitolul democrație), România a devenit prada ”asasinilor economici”, statali și multinaționali, care s-au servit care cu ce a vrut, în părți direct proporționale cu influența și puterea fiecăruia. Iar din firimituri s-au hrănit milogii care au format clasa noastră politică. O clasă politică din ce în ce mai debilă, lacomă, neisprăvită și nepregătită pe măsură ce au trecut anii și vinovată cap-coadă pentru sărăcirea și umilirea României. Plus punerea ei în pericolul în care este astăzi. Bomboana pe coliva speranțelor înfiripate în români după decembrie 1989 este personificată de George Soros – cel care s-a dovedit a fi o personalitate demonică pentru întreaga lume occidentală. Ca urmare a influenței exercitate în ultimele decenii de acest sinistru personaj în SUA și Europa, Occidentul este în prezent scindat în două tabere adverse: America și UE. Și exact în prăpastia căscată între aceste două lumi occidentale este aruncată acum România noastră.

Umflarea candidatului Călin Georgescu de pe stradă, în cel mai pur stil stalinisto-milițienesc specific cumpliților ani ’50, s-a făcut în mod cert cu oblăduirea Bruxelles-ului și în special al Macronului, care se visează Napoleon și care insistă să-l impună pe Nicușor Dan la Cotroceni. Inimaginabilul abuz comis de milițienii lui Predoiu și ai lui Bolojan (două paiațe sorosiste de prim rang pe malurile Dâmboviței) va atrage în schimb în mod cert anatema Administrației Trump. Ținând cont de avertismentul obsesiv repetat de vicepreședintele JP Vance (suntem parteneri și colaborăm doar cu cei care ne împărtășesc principiile) și la cum merg lucrurile acum în lume, România riscă să devină un poligon de înfruntare pentru SUA și UE.

Pericolul îi lasă reci pe disperații care ne conduc astăzi – niște nemernici preocupați doar de rămânerea lor la putere cu orice preț. Pentru ei, noul abuz comis odată cu săltarea lui Georgescu în plină stradă este doar o cale de a ajuta CCR-ul să se spele cât de cât de la fel de abuziva și ilegala anulare a alegerilor din toamnă. În plus, s-a vizat în mod cert și regizarea unui ”decor” care să-i faciliteze CCR-ului eliminarea, ”ca la carte”, a lui Călin Georgescu din noua cursă prezidențială. Indiferent de intenții, cât de stupid sau dus cu pluta poate fi cineva ca să creadă că românii vor accepta/valida săltarea unui cetățean ca Georgescu din drum și punerea lui la zid, cu mâinile ridicate, asta în timp ce milițienii lui Predoiu de abia îndrăznesc să dea ”bună ziua” clanurilor de interlopi, infractori, bombardieri care umblă cu macete, bâte și pistoale la brâu de-a lungul și de-a latul statului nostru ”de drept”.

Subțirimea dosarelor (trei la număr!) ori presiunea creată de mulțimea strânsă la ușa Parchetului General (sau amândouă motivele) l-au făcut pe harnicul procuror Marius Iacob (fost adjunct al Codruței Kovesi, deci a avut de la cine învăța cum se saltă dușmanii ”sistemului” de pe stradă) să-l lase liber pe Călin Georgescu, după cinci ore de ”fezandat” în sediul ”curcănăriei”.

Încălțat ”doar” cu un control judiciar, Georgescu se poate înscrie în cursa electorală. La cum stau lucrurile însă, cel mai probabil este ca CCR să-și fi suflecat deja mânecile pentru a fi gata să semneze încă o decizie imposibil de contestat, prin care să-l elimine pe Georgescu – din start de această dată. Totul poate depinde de acum de reacțiile internaționale și de numărul românilor care vor participa la mitingul convocat de George Simion pe 1 martie.

Cert este că România nu numai că este, din nou, pe muchie de cuțit, dar interesele ”sistemului paralel” sunt pe cale să îngroape România democratică și liberă la care visam atunci când se dărâma temnița comunistă. Iar cum frăția și brânza sunt doar pe interese, putere și bani, mai ales în zilele noastre, mai putem doar să invocăm ajutorul divin. Dumnezeu să ajute România!