Cică s-au înțeles!

După ce ne-am făcut datoria și am redat fidel anunțurile făcute de liderii PSD-PNL-UDMR după întâlnirea de ieri, să aruncăm o privire și în măruntaiele distinsei coaliții politice. Adică acolo unde declarațiile oficiale diferă de situația din teren.

Începem cu UDMR pentru că este singurul cu mintea la el în coaliția cu pricina. Respectiv, udemeriștii sunt cei care încearcă într-una să-i convingă pe colegii din PSD și PNL să lase prostiile și să susțină, dar cu adevărat, un candidat comun la Președinție, asta dacă vor să aibă o șansă reală și să nu o mai ia pe coajă încă o dată.

Blindați împotriva realității, logicii și rațiunii, liberalii insistă în prostie și trag în continuare spre un candidat doar al lor. Nu știu cine ar putea fi acela, ar fi de acord și cu unul independent, dar cu condiția să fie doar independentul lor. Conform unui principiu ad-hoc, „mulți am fost, puțini am rămas și acum trebuie să ne divizăm în cât mai multe părți”, liberalii sunt în prezent împărțiți în trei cete. Una îl vrea candidat pe Crin Antonescu, alta îl soarbe din priviri pe Nicușor Dan, iar a treia insistă să atace Cotroceniul cu Ilie Bolojan pe post de berbece (ca figură merge). Un Bolojan care, în treacăt fie zis, se vede că suspină încă după farmecul progresisto-sorosist al Maiei Sandu, motiv pentru care a și propus-o prezidențiabil al PNL pe o bună cunoștință a doamnei de peste Prut: Codruța Kovesi. Propunerea a fost făcută în cerc penelist restrâns și, spre norocul PNL-ului (și al tuturora!), liberalii prezenți au avut neuronii la ei și au ignorat o așa propunere. Una peste alta, de reținut este că Antonescu nu este în realitate susținut nici măcar de toată armia liberală. De fapt, noi nici nu ținem un pariu legat de șansele lui Antonescu de a se alinia la startul din mai pe post de prezidențiabil comun al PSD-PNL-UDMR.

La PSD lucrurile stau altfel, dar de fapt la fel, din moment ce nici pesediștii nu au chef să tragă la carul lui Antonescu. N-au chef de fapt să tragă la carul niciunui candidat comun, și asta nu din cauza nepotrivirii celor două tipuri de electorat, ci pentru simplul fapt că Sorin Grindeanu & Comp vânează în continuare scaunul ocupat de Marcel Ciolacu și puterea în PSD. De unde și zvonurile din ce în ce mai insistent emanate de interiorul PSD-ului, conform cărora pesediștii îl vor prezidențiabil tot pe Ciolacul lor. Un Ciolacu căruia pronia i-a salvat pielea după dezastrul electoral din toamnă, dar care nu mai are cum scăpa cu funcția de lider PSD întreagă după un nou eșec.

Așa stând lucrurile în PSD și PNL, este clar că în cele două partide domnesc în continuare orgoliile, ambițiile și prostia pură. Cu Georgescu (sau alt candidat suveranist) rânjindu-le (și) la cotitura prezidențialelor refăcute, pesediștii și liberalii repetă la virgulă același scenariu imbecil care aproape le-a înjumătățit procentele în Parlament și i-a eliminat în cel mai rușinos mod din cursa pentru Cotroceni. Respectiv, vor, pentru a doua oară, să guverneze împreună în timp ce se cotonogesc reciproc într-o campanie electorală. Cât de prost să fii pentru a face exact același lucru așteptându-te să obții un rezultat diferit? Cât pesediștii și liberalii la un loc, adică infinit de prost. Infinit de proști, mai exact.