Ce Parlament? O simplă butaforie.

Unul chiar legitim, cu prerogativele neștirbite, dar care nu vorbește, nu mișcă, ci abia suflă.

Nou paradox mioritic: ruptă-n fund la propriu de această dată (visteria este goală pușcă, n-avem președinte, stabilitatea politică tremură de frica lui Georgescu și a românilor ieșiți în stradă), România o ține tot într-o vacanță de la Crăciun încoace. Nici măcar infama ”ordonanță trenuleț” (care lovește la temelia buzunarelor cam toate categoriile sociale, plus mediul economic) nu a reușit s-o anime. Este clar de ce se ascunde după zidurile Cotroceniului un președinte impostor și de ce face Guvernul economie de curent și căldură la Palatul Victoria – ambele instituții au ditamai muștele de rahat pe căciuli. De ce nu mișcă însă Parlamentul, asta chiar este de neînțeles.

Într-o țară normală și funcțională, obligatoriu era ca Parlamentul să sară în acest an peste cozonac, vin și sarmale și să cheme pronto conducerile SRI și SIE la comisiile abilitate să controleze activitatea acestor servicii. Ocazie cu care să se lămurească dacă au existat sau nu interferențe în procesul electoral desfășurat în lunile noiembrie-decembrie, cine se face vinovat și de ce anume etc. Răspunsurile nu ar fi spălat CCR-ul de mizeria făcută (Constituția și legea nu permit CCR să anuleze alegerile în nicio situație), dar puteau atenua tensiunea publică și în plus ar fi redat societății sentimentul că România este în continuare un stat cu instituții funcționale.

Parlamentul putea de asemenea să preseze Guvernul să stabilească noul calendar al prezidențialelor și să se termine astfel cu zvonurile care nu fac altceva decât să întărâte și mai mult societatea. Tot Parlamentul putea, ba chiar era obligat, să-l evacueze pe cetățeanul Iohannis și să-l trimită la Cotroceni pe actualul președinte al Senatului, în rolul perfect constituțional de președinte interimar. Onor Parlamentul României nu face însă nimic, ignorându-și practic și rolul și obligațiile/atribuțiile.

La o vedere superficială, cineva poate spune că Parlamentul stă pe ciuci pentru că este dominat și pe nou de aceeași indigestă combinație PSD și PNL. Total greșit, actuala majoritate nu numai că este una foarte fragilă, dar în mod cert UDMR-ul nu se va prinde-n orice horă cu PSD și PNL. Deși profită din plin de situația creată, UDMR nu a participat la violarea Constituției de către Iohannis, PSD și PNL, ca urmare se va ține departe de orice demers parlamentar legat de anularea alegerilor. Ceea ce înseamnă și că Opoziția și-ar putea juca bine cărțile – asta însă dacă ar vrea.

Ciudată este în context și inerția de care este cuprins AUR taman acum, când a ajuns al doilea partid parlamentar. Nu face solicitări de convocare a unei sesiuni extraordinare, nu presează serios Guvernul pentru ca acesta să stabilească urgent data alegerilor și să finalizeze rapid bugetul pe 2025, nu cere Parlamentului să ia poziție și să-l schimbe pe Klaus Iohannis cu președintele Senatului punând astfel capăt unei situații absolut aberante: rămânerea lui Iohannis în scaunul de președinte al României după expirarea mandatului constituțional și legal. În locul acestor acțiuni logice și total conforme cu atribuțiile Parlamentului, în mintea lui George Simion (și nu numai) zburdă ideea suspendării lui Iohannis. Mișcare care nu ar face altceva decât să legitimeze indirect rămânerea individului cu pricina în fruntea țării: nu poți suspenda decât un președinte care ocupă funcția legal. Nu se știe dacă lui Simion îi scapă subtilitatea sau dacă nu cumva băiatul chiar se face vinovat de alte jocuri, la fel de murdare ca acelea practicate de PSD și PNL.

În actualul Parlament viețuiește în continuare USR – mare gurist și el la vremea lui. Ce să vezi, parlamentarii useriști și-au pus și ei fermoar la gură acum, când PSD și PNL sunt mai vulnerabile ca oricând. Nu tu proteste, nu tu amenințări, nu tu acuzații fulminante, nu tu nimic și la USR. Ori progresismul mioritic a răcit și el de când Trump strănută în America iar Ursula își tratează plămânii la Bruxelles, ori useriștii așteaptă mai întâi să vadă dacă se împiedică sau nu Nicușorul lor pe cărarea Cotroceniului, înainte de a-și face și ei vânt.

Una peste alta, degeaba avem Parlament și tot degeaba ne mirăm ca proștii de ce instituțiile românești există doar în zilele de leafă. Nu de alta, dar exact acest Parlament inert care, legal, este cel abilitat să tragă la răspundere Guvernul, președintele, agențiile, serviciile etc., nu face de fapt absolut nimic cu excepția votării, cel mai des în orb, a unor legi în marea lor majoritate proaste. Și așa ne vedem obligați să cităm din nou din nimicul de Iohannis: ghinion!