Apocalipsa după CCR

În rest, totul decurge ca la carte: 9 la număr și mult mai eficienți decât reiese din CV-urile lor, judecătorii CCR au călărit Constituția până au deșălat-o, aruncând astfel România în haos.

Din punct de vedere legal, România poate să stingă lumina și să tragă obloanele. Nu are președinte, premierul este desemnat de un cetățean care și-a atribuit abuziv calitatea de președinte, Parlamentul nu-și exercită atribuțiile și mănâncă banii statului absolut degeaba, instituțiile fac ce le taie capul sau răspund doar la „telefoane scurte”, legea se aplică numai atunci când sunt amendați șoferii și manifestanții sau când se colectează biruri, instanțele joacă ping-pong cu competența lor de a judeca – implicit cu procesele.

O Apocalipsă ca la carte declanșată pe 6 decembrie, ziua în care cei nouă sinecuriști trimiși de colegii/protectorii lor politici la CCR au înlocuit Constituția cu ordinul pe unitate lătrat de Iohannis/Bruxelles/statul paralel: anulați alegerile prezidențiale! A se mai vorbi în aceste condiții despre democrație și stat de drept este doar o izmeneală sterilă. Faptele decidenților țării demonstrează zilnic că în România nu mai funcționează legea, ci doar bunul plac al celor aflați la putere.

Opoziția bate și ea câmpii în mod festiv câtă vreme insistă cu suspendarea unui președinte care nu mai este președinte. Soluția corectă este activarea Parlamentului, care poate oricând să constate, în plen reunit, vacantarea funcției de președinte (mandatul legal a expirat pe 22 decembrie) și preluarea ei constituțională de către președintele Senatului. Iar dacă cetățeanul Klaus Iohannis are ceva de cârâit, n-au decât să-l lase să bântuie în continuare Cotroceniul. Cu pază minimă și, eventual, cu imputarea contravalorii facturilor pentru utilități de acum încolo.

Lipsa reacțiilor și băgatul tuturor capetelor abilitate în nisip demonstrează însă că tot ce înseamnă autoritate statală acționează într-o complicitate care ar putea fi lejer catalogată drept „grup infracțional organizat”. Asta dacă România ar avea o Justiție cât de cât funcțională.

Cu România băgată în stand-by, băieții deștepți cu acces la butoane își fac de cap și o jumulesc de tot ce pot. Ultima furăciune de marcă a fost comisă de bunii noștri vecini unguri, susținuți evident de românii udemeriști recent reveniți la „zarul” guvernamental. Un zar astfel rostogolit încât Salrom să piardă monopolul sării după ce o firmă ungară a primit și ea licență de exploatare. Să fie primit de Viktor Orban, din moment ce majoritarii români verzi – nu ca brazii, ci de necopți ce sunt – n-au fost în stare să zică/facă nimic.

Aceeași Românie este pregătită pentru o jumuleală ca la carte și de către parteneri situați mai la vest de Ungaria. Este vorba despre noua și nerușinata pretenție a șefului NATO, Mark Rutte, care cere statelor membre să-și majoreze costurile destinate Apărării cu bani luați de la… pensii și Sănătate! Dotați cu o legitimitate ajunsă zdrențe după isprava cu anularea prezidențialelor, oficialii români vor da în mod cert buzna să se alinieze primii indicației emise de Rutte.

Optimiștii, câți or mai fi, așteaptă ca milogul un covrig instalarea lui Trump la Casa Albă, opțional și ajungerea lui Călin Georgescu la Cotroceni. Raportat la faptul că fiecare își vede mai întâi interesul, la cât de maro este colorată situația internă/externă și la cât de rău pute pe tot mapamondul, înclinăm să credem că optimiștii sunt niște pesimiști prost informați. Sau ne putem alinia celor care bat câmpii sperând că CCR va emite o erată care să permită reorganizarea turului doi al prezidențialelor răposate, tot de CCR, în decembrie.

Variantă legală și posibilă, dar nu cu Ursulica în fruntea Comisiei Europene, cu globaliștii lui Soros în cârca unei părți serioase a clasei politice mioritice și a așa-zisei societăți civile de pe la noi, cu atâta amar de politicieni/magistrați/înalți oficiali bântuiți de spectrul cătușelor pentru fapte deja comise, cu servicii îmbârligate în tot felul de afaceri și jocuri.

Iar dacă tot oscilăm între tabăra optimiștilor și cea a pesimiștilor, concluzionăm că o să fie bine și la vară cald.