Dacă ai sta departe de toată agitația politică, ai spune că la Sinaia lucrurile sunt simple: primarul a avut măsuri preventive, au trecut luni bune, deci gata, mandatul ar fi trebuit să înceteze. Dar, ca de obicei în administrație, lucrurile nu sunt chiar așa de drepte pe linie. Și e corect să recunoaștem asta.
Vlad Oprea a trecut printr-o perioadă grea, cu restricții, interdicții, acuzații, drumuri la procurori și judecători. A fost o perioadă în care, oricât și-ar fi dorit, nu putea conduce efectiv Primăria. Asta o știe oricine a urmărit subiectul.
Ce nu se spune însă este că situația juridică în sine nu e deloc limpede. De aici vine toată încurcătura.
Codul administrativ are un articol – celebrul art. 160 – care vorbește despre încetarea de drept a mandatului unui primar dacă acesta nu își poate exercita funcția timp de șase luni. Sună clar, dar nu este. Pentru că legea nu explică ce fel de situații intră la „motive temeinice”, nu spune dacă măsurile preventive se adună între ele, nici dacă un control judiciar cu anumite interdicții valorează la fel ca arestul la domiciliu. Textul e general, iar aplicarea lui cere ceva ce, în România, pare de multe ori un lux: discernământ.
Aici intră în scenă prefectul, care nu a vrut să dea un ordin până nu a primit un punct de vedere oficial de la București. O alegere contestată, dar în fond firească: când ai în față o situație delicată, care poate duce la luarea unui mandat de primar câștigat prin vot, nu te grăbești. Nu dai cu pixul doar pentru că „așa zice presa” sau „așa cere strada”. Prefectul a cerut și a primit o interpretare potrivit căreia nu se poate vorbi despre cele șase luni continue prevăzute de lege. Poate fi discutabil? Da. Dar este o interpretare oficială, nu una improvizată.
Iar în lipsa unui astfel de ordin, Vlad Oprea a făcut ceea ce ar fi făcut orice ales local aflat în aceeași situație: după ce i-au fost ridicate măsurile restrictive, s-a întors la serviciu. Nu s-a ascuns, nu a intrat pe ușa din spate, nu s-a autoproclamat. A venit pur și simplu în biroul său, în condițiile în care legea spune clar că până când prefectul nu constată încetarea mandatului, situația rămâne neschimbată.
Poți să nu fii de acord cu asta, dar nu poți spune că e ilegal.
Cei care cer sânge pe pereți ar trebui să înțeleagă că administrația nu se conduce după impulsuri. Nu rupi un mandat pentru că o parte a opiniei publice cere asta. Există proceduri, termene, interpretări, responsabilități. Și e sănătos într-un stat de drept ca instituțiile să fie prudente atunci când e vorba despre aleși locali.
Nu știm ce va decide instanța, nu știm care interpretare va rămâne în picioare, dar un lucru este sigur: cazul Vlad Oprea nu e deloc alb-negru. Și e nedrept ca cineva să fie împins în colțul „vinovaților” doar pentru că legea, așa cum e formulată astăzi, lasă un spațiu mare de interpretare.
Până la urmă, nu e un episod despre graba cu care cineva ar trebui scos din funcție, ci despre nevoia ca statul să funcționeze cu măsură, cu decență și cu respect pentru regulile sale. Sinaia nu câștigă nimic din tensiune și acuzații aruncate la întâmplare. Are nevoie de stabilitate și de claritate.
Restul va spune timpul, nu titlurile grăbite.
