Oricât de frate ar fi codrul cu românul, ”pădurile” se pot dovedi surori vitrege pentru președintele Nicușor.
Afirmația poate fi una surprinzătoare pentru cei care l-au văzut pe Nicușor Dan bălăngănindu-și agale lavaliera și portbebe-ul pe tot felul de cărări împădurite în ultimele zece zile. Lucrurile devin însă clare pentru cine își amintește că ”păduri” este denumirea codificată a sediilor SRI și SIE – situate în ceea ce a mai rămas din Codrii Vlăsiei în zona de nord a Bucureștiului.
Pe scurt, se pare că Germania (fosta ”Înaltă Poartă” pe vremea teutonului Iohannis) și Franța (noua ”Poartă” UE-istă venită la zar) concurează între ele care să culeagă ”potul” cel mare dintr-o Românie total impotentă politic intern și lăsată-n drum de SUA după îndesarea lui Nicușor Dan la Cotroceni. Bătălie care, ca urmare a apartenenței noastre la UE și NATO (respectiv a încolăcirii cozilor tuturor serviciilor de informații din statele membre), atinge/implică inevitabil inclusiv SRI și SIE. Iar după mizeria și nimicnicia politică din ultimii 35 de ani nu este cazul să se aștepte nimeni ca implicarea celor două servicii să se petreacă în sensul apărării intereselor noastre naționale.
Acesta fiind contextul, atrage atenția pomenirea în cercuri liberale, nu cu multă vreme în urmă, a numelui lui Mihai Răzvan Ungureanu ca posibil viitor șef al ”pădurii” SIE. Ipoteza a ridicat niște sprâncene și atât, dar istoria lui MRU (abrevierea sub care a rămas cunoscut Ungureanu în politica postdecembristă) este suficient de interesantă cât să fie evocată pe scurt.
Membru, pe rând, al PNL, PDL și iarăși PNL, MRU a fost deja pus de două ori în fruntea SIE – de Băsescu în 2007 și de Iohannis în 2015. În plus, Băsescu l-a desemnat și premier în 2012 iar drept mulțumire Ungureanu a trimis PDL în Opoziție după doar patru luni. Stabilit cu domiciliul la Viena, Ungureanu a fost marcat pe scena politică dâmbovițeană drept ”omul” Austriei și Germaniei. De aceea și sună strident vehicularea numelui său în plin ”pașalâc” francez. Dacă ar exista fie și o mică șansă ca MRU să fie cu adevărat luat în calcul pentru SIE, extrapolând asta ar însemna că România urmează să fie ”mulsă” de Franța și Germania la comun – o fotografie care nu poate să fie pe placul lui Macron.
În al doilea rând, Ungureanu nu a fost și nu este nici acum privit cu ochi buni în PNL și în PSD. Pesediști au și refuzat de altfel să participe la ședința parlamentară în care a fost validată cea de-a doua numire a lui MRU la SIE – în 2015. Atunci când, înlănțuiți deja de Iohannis, liberalii au votat pentru el. Acum însă și Iohannis este istorie, iar Bolojan nu controlează întregul PNL. Ca urmare, fără susținerea PSD și cu posibile probleme de conformare la PNL, MRU nu va avea cărare liberă spre ”pădurea” SIE.
Și acum ajungem și la Cotroceniul zilelor noastre, unde un Nicușor Dan incapabil să ia/semneze decizii tergiversează deja de trei luni numirea unor noi directori la SRI și SIE. Și chiar dacă numele candidaților i se vor da în plic, în mod cert Nicușor se va învârti o vreme în jurul cozii – așa cum a făcut și cu desemnarea lui Bolojan ca premier.
Cum președintele și premierul ”patinează” pe o majoritate politică/parlamentară nesigură, numirea șefilor SRI și SIE este mult mai grea ca altădată – de unde și problemele pe care ”pădurile” i le pot aduce lui Nicușor Dan. Una peste alta și indiferent cine a făcut-o, dacă nu are legătură cu rămânerea Germaniei agățată, alături de Franța, de ”ugerele” României, aruncarea numelui lui MRU pe piață a fost făcută la plesneală.
Asta cu atât mai mult cu cât, la câtă vânzoleală este în politica internă și externă, în servicii și în societatea noastră, plus incapacitatea cronică a lui Nicușor de a lua hotărâri, posibil este ca SIE să mai rămână cu ce are (director Gabriel Vlase) iar SRI cu interimarul Răzvan Ionescu.
