Într-un interviu exclusiv, artistul povestește despre legătura sa spirituală cu Japonia, despre concertul de la Expoziția Mondială și despre felul în care naiul românesc devine punte între culturi.
Nicolae Voiculeț și Sunetul României în Japonia la cel mai important eveniment mondial al anului.
Revista: Domnule Voiculeț, ați fost invitat să reprezentați România la Expoziția Mondială din Osaka. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această revenire în Japonia?
Nicolae Voiculeț: Pentru mine, este o întoarcere la o legătură de suflet. Nu e doar o prezență artistică, ci o reînnodare a unui fir spiritual care leagă România de Japonia prin muzică, respect și prietenie. Participarea mea la Expo Osaka 2025, cu concertul „Sunetul României – Nicolae Voiculeț & Taraf”, este un act de reprezentare națională, dar și de recunoștință față de un popor nobil care m-a primit de fiecare dată cu o generozitate de neuitat.
Revista: În ce constă acest „fir spiritual” la care vă referiți?
Nicolae Voiculeț: În 2011, într-un moment dificil pentru Japonia – imediat după cutremurul și dezastrul nuclear de la Fukushima – am inițiat, împreună cu Parlamentul României, UNESCO și Crucea Roșie, un concert caritabil intitulat „Dăruiește Speranță”. A fost modul meu de a spune „suntem alături de voi” prin ceea ce știu să fac: să cânt cu sufletul. Am reușit atunci să trimitem un vapor de apă potabilă și am oferit 15 naiuri studenților japonezi de la Universitatea Fukushima, un gest simbolic prin care România transmitea nu doar compasiune, ci și un dar al suflului, al vieții.
Revista: Știm că ați avut și o invitație deosebită din partea Casei Imperiale.
Nicolae Voiculeț: Da, una dintre cele mai onorante experiențe din cariera mea a fost invitația de a susține un concert privat pentru Altețele Lor Imperiale, Prințul Akishino și Prințesa Kiko. Este fratele actualului împărat al Japoniei. A fost un moment de o rară noblețe. Am simțit o profunzime și o reverență față de muzică, față de tradiție — lucruri care m-au impresionat profund. Naiul românesc, un instrument născut din suflul păstorilor Carpaților, a răsunat atunci în inima unei civilizații milenare. A fost emoționant și istoric. Mai ales că alteța Sa imperială imediat după concert a dorit să încerce unul dintre naiurile mele la care a cântat. Un gest de apropiere și de intimitate nemaiîntâlnit niciodată din partea unei altețe a familiei regale japoneze.
Revista: Ați mai participat și la Expoziția Mondială de la Nagoya. Ce diferență simțiți acum, în 2025?
Nicolae Voiculeț: Participarea de la Nagoya a fost începutul unei prezențe culturale internaționale pentru România. Acum, însă, vin cu o maturitate artistică și cu un mesaj și mai bine definit: România trebuie să se audă în lume nu prin zgomot, ci prin sunet. La Expo Osaka 2025, voi interpreta muzică inspirată din patrimoniul UNESCO al României – Doina, Călușul, Colinde – alături de taraful meu, cu care am făcut înconjurul planetei în ultimii 35 de ani. Este un spectacol în care spiritualitatea, identitatea și universalitatea se întâlnesc într-un singur sunet.
Revista: Ce înseamnă pentru dumneavoastră această misiune?
Nicolae Voiculeț: E o misiune de reprezentare, dar și una de dăruire. De-a lungul vieții mele, nu am făcut compromisuri artistice. Am slujit România cu sunetul ei cel mai curat. Acum, acest sunet va răsuna la Osaka — pentru întreg globul, pentru japonezi și pentru toți cei care știu că muzica poate fi pod între lumi. Revin cu smerenie, dar și cu bucuria de a dărui. E un drum pe care nu-l fac singur. Îl fac cu voi toți în suflet.
Revista: Vă mulțumim și vă urăm succes!
Nicolae Voiculeț: Mulțumesc. România are nevoie să fie iubită prin ceea ce are mai frumos. Iar muzica este una dintre puținele forme de adevăr care nu pot fi falsificate.
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
