De la sunetul străbun al doinei până la primul nai românesc auzit în America, Nicolae Voiculeț transformă tradiția într-un limbaj universal al sufletului românesc.
Într-un eseu profund publicat pe Cuvântul Națiunii, Nicolae Voiculeț – artist internațional și ambasador al culturii românești – vorbește despre muzica tradițională ca despre o formă vie de memorie, credință și continuitate. Nu ca despre artă de spectacol, ci ca despre o inițiere.
„Muzica tradițională a României nu se cântă. Se trăiește”, spune Voiculeț, explicând că fiecare doină, horă sau strigăt din Căluș este o rugăciune și o scară între văzduh și rădăcini. Fiecare sunet de nai devine un ecou al neamului, o mărturisire transmisă prin sânge și dor.
Artistul rememorează o fotografie făcută acum 33 de ani, în Chicago, când a deschis prima școală de nai din America de Nord. Era atunci „un tânăr român cu naiul la piept și patria în suflet”, purtând cu sine lumina unui vis: ca sunetul României să fie auzit în toată lumea.
„Naiul românesc nu a mai fost doar al nostru. A devenit limbaj universal, pod între lumi, lumină peste timp”, scrie Voiculeț, care vede fiecare interpretare ca pe o punte – între continente, între generații, între vii și strămoși.
El își încheie mesajul cu un îndemn la recunoștință, liniște și misiune spirituală, transmițând un gând de pace cu ocazia Duminicii Rusaliilor:
„Cu capul plecat în ascultare. Cu inima deschisă. Cu dorul făcut misiune.”
Distribuie pagina:

Distribuie pagina: