Suveranismul și Simion – o mișcare mare și un lider mărunt cu creier timid

Este exact ce i se întâmplă și lui George Simion, un politician răsărit deasupra miriștei politice dâmbovițene cosită de lideri până în 2020. Un moment în care și vechile partide erau deja în faliment. Intrat, spre surpriza generală, în Parlament ca șef al unui AUR neobișnuit de dolofan pentru un debut politic firesc (prietenii din ”sistem” știu de ce), George Simion a făcut ce știa el mai bine: s-a comportat ca un Gigi Duru de cartier și a tratat aula parlamentară ca pe stadioanele în care și-a făcut ucenicia de ”lider suprem” al scandalagiilor din galerii. A zbierat, înjurat, jignit și provocat tot ce a prins și s-a țățit cu Diana Șoșoacă până a devenit star pe rețelele de socializare. Dovadă clară că mofturile, momentele și schițele lui Caragiale i-au supraviețuit celui care le-a băgat în cerneală într-un mod magistral. Timp de patru ani, dezbaterile parlamentare au fost dominate de isteriile și ieșirile suburbane ale binomului Șoșoacă – Simion, așadar nu este de mirare că mișcarea suveranistă autohtonă a fost privită cu mari rezerve de mulți dintre români. De aceea, de fapt, au și câștigat PSD și PNL alegerile locale și europarlamentare din primăvara trecută – un eșec neasumat vreodată de Simion.

Galerist de forță odinioară, George Simion s-a dovedit a fi suficient de abil încât să se alinieze cuminte în siajul lui Călin Georgescu, atunci când acesta a devenit (peste noapte și nu după patru ani de agresivă prestație/promovare publică!) liderul mișcării suveraniste. Un rol după care Simion băloșește și acum, dar adevărată este vorba care spune că degeaba există voință dacă nema putirință. Iar putirință George Simion nu are, dovadă bulibășeala înregistrată în zona suveranistă după alegerile din 18 mai și opoziția leșinată făcută astăzi regimului Dan-Bolojan. Deși are ceva ”cărniță” în Parlament, Opoziția se mulțumește să miaune aceleași vechi și prăfuite enunțuri care, deși adevărate, și-au arătat deja eficiența limitată – vezi rezultatele alegerilor prezidențiale. Și chiar ale celor parlamentare, dacă ne gândim că Simion n-a putut să ridice AUR mai mult de douăzeci de procente și un pic, deși dimensiunea electoratului conservator/suveranist este mult mai mare. Intrarea POT-ului în Parlament arată și că sunt români gata să meargă pe mâna unui lider ca Georgescu, dar nu și pe a lui Simion. De ce oare? Simplu, pentru că, la bază, George Simion a rămas Gigi Duru de cartier, nu are educația, cultura, limbajul, prestanța, modul de reacție necesare unui lider politic născut și nu făcut. Băiet simplu din popor, cu o educație primită într-un sistem destinat producerii analfabeților funcționali sau nu după 1989 și cu o tinerețe oengistă lipsită de responsabilități, Simion a avut pur și simplu noroc de o societate căreia de multe ori îi place mai mult circul decât pâinea, altfel nu ar fi ajuns nici România atât de jos ca acum și nici George Simion lider al Opoziției și al mișcării suveraniste. Câtă vreme ”greii” politicii dâmbovițene recente, foști și actuali, se numesc Iohannis, Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu, Predoiu, Bolojan, Dan, Grindeanu, Opoziția are și noroc și șansă. Cu o condiție însă: liderul ei să nu se numească George Simion.