Într-un moment în care România are nevoie, mai mult ca oricând, de repere morale și educaționale solide pentru noua generație, apariția constantă în spațiul public a unor figuri ca Andrei Șelaru, alias Selly, ridică întrebări fundamentale despre direcția în care ne îndreptăm ca societate.
Selly este, fără îndoială, un produs al noii ere digitale. A devenit celebru pe YouTube, și-a creat o imagine de „milionar autodidact” și a reușit să capitalizeze vizibilitatea în multiple forme de business și divertisment. Dar în spatele acestei fațade construite cu grijă, realitatea este mult mai tulbure.
„Beach, Please!” – festivalul decăderii morale
Cel mai cunoscut proiect coordonat de Selly în ultimii ani este festivalul „Beach, Please!”, desfășurat anual pe litoralul românesc. Ce ar fi putut fi o celebrare a muzicii urbane s-a transformat într-un spațiu al exceselor, unde, potrivit mărturiilor din presă și rețelele sociale, consumul de substanțe interzise este aproape generalizat, iar vârsta unor participanți pare să scadă îngrijorător de la un an la altul.
Un moment deosebit de grav, petrecut pe scena festivalului din 2024, a fost prestația unuia dintre așa-zișii „artiști” – fiul cunoscut al unui interlop – care a strigat în microfon, în fața a mii de tineri și minori:
„Îmi bag pa în România!”
Această insultă flagrantă adusă simbolurilor naționale nu a fost urmată de nicio reacție publică din partea organizatorilor, a autorităților locale sau – mai grav – a lui Selly însuși. Tăcerea sa este grăitoare. Când un organizator de festival care pretinde că reprezintă vocea tinerei generații tolerează asemenea derapaje, nu mai vorbim doar despre divertisment, ci despre propagarea unei culturi a disprețului și a lipsei de valori.
De la scene obscene la… NATO Youth Summit
Paradoxul suprem a fost atins în mai 2024, când Selly a fost „ales” să participe – și chiar să susțină un discurs – în cadrul Summitului Tinerilor NATO, desfășurat la Miami, SUA.
Ce criterii au stat la baza acestei selecții? Ce competențe civice, diplomatice sau academice a dovedit Andrei Șelaru pentru a reprezenta tineretul românesc într-un astfel de cadru internațional?
Vorbim despre un tânăr care a declarat deschis că a terminat cu greu liceul, fără a urma vreo formă superioară de educație, și care a promovat constant o cultură a banului facil, a notorietății goale și a „relevanței” obținute prin numărul de vizualizări. Alegerea sa într-un astfel de context transmite un mesaj periculos: că imaginea, nu meritul, contează; că popularitatea pe internet înlocuiește cu succes educația, responsabilitatea și conținutul.
Este greu de înțeles de ce statul român – sau alte entități cu putere de decizie – au considerat că acesta este reprezentantul ideal al tinerilor români într-un context strategic internațional.
O influență cu ramificații politice
Implicarea lui Selly nu s-a limitat la zona culturală sau socială. În 2024, el a fost vizibil implicat în campaniile electorale ale unor candidați la alegerile prezidențiale, folosindu-și imaginea pentru a influența publicul tânăr într-un mod lipsit de transparență. Videoclipuri „neutre” au fost livrate în ambalaje profesionale, dar conțineau mesaje subtile sau directe de susținere electorală. Un influencer cu un public atât de tânăr are o responsabilitate uriașă – iar folosirea acestei influențe în scopuri politice fără un cadru etic clar este profund problematică.
România are nevoie de repere, nu de reflexii în ecranul telefonului
Cazul Selly nu este despre o persoană, ci despre un simptom. Un simptom al unei societăți care confundă notorietatea cu valoarea, care încurajează succesul instantaneu în detrimentul formării profunde și care tolerează mesaje toxice în numele „libertății de exprimare”.
Tinerii români au nevoie de modele reale – de oameni care au construit prin muncă, care și-au educat mintea și conștiința, care își respectă țara și promovează valori sănătoase. Festivalurile care trivializează simboluri naționale și evenimentele politice dominate de figuri influente, dar goale de conținut, nu fac decât să adâncească prăpastia între generații și să erodeze coeziunea morală a societății.
Este timpul ca presa, părinții, profesorii și instituțiile să pună întrebări mai ferme:
Cine ne educă copiii? Ce fel de cultură susținem? Și cine decide cine ne reprezintă în fața lumii?
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
