Mesajul unui fiu de patriot

Sunt Cezar, fiul unui adevărat patriot. Patriot pe vremea în care orice greșeală însemna execuția. Am fost crescut și educat în cultul dragostei și iubirii supreme pentru Patrie.

Azi-noapte, tata mi-a venit din nou în vis. Așa cum a mai făcut-o în 2016, când, în noaptea de dinaintea incendiului care mi-a mistuit casa, mi-a arătat în vis cum urma să-mi ardă căminul familiei. Mă luptam cu niște corupți care devalizaseră țara. Și a doua zi mi-a ars în totalitate casa… Tata m-a vegheat de sus și, astfel, am reușit să scap cu viață…

Aseară, tatăl meu mi-a apărut iar în vis, după mulți ani de pauză. Am văzut în filmul conștientului meu, transmis de tata, avioane militare care zburau cu fuzelajul inversat. Burțile avioanelor erau spre cer! Și dedesubt era iadul. Totul ardea în urma exploziilor… Războiul sfâșia carnea oamenilor uciși. Prunci, mame, tați, bătrâni, tineri își amestecau carnea ființei lor cu molozul și focul bombelor… Coșmarul meu n-a avut „sonor”. A fost un film mut, scurt, la care am asistat împreună cu tatăl meu, care mă ținea în brațe cu iubirea sa părintească!

M-am trezit din visul, poate premonitoriu. Nu știu, o să vedem. Cert este că m-am trezit cu sufletul greu și lacrimi în ochi și-n inimă. M-am trezit cu imaginile unui decembrie 1989. Ca și mine, aflat acolo-n stradă, supraviețuitorii „Baricadei” de la Piața Universității și de la Sala Dalles mai au pe retină sângele vărsat pe trotuarele luptei pentru libertatea noastră… Nu posed „Certificat de Revoluționar”. Nici nu mi-a trecut prin cap vreo clipă să cer, așa cum a făcut securistul-judecător Marian Enache. Din respect pentru oameni, pentru tata, pentru mine. Pentru Patrie! Pentru că…

Pentru că Revoluția mea și-a tatălui meu începuse mai înainte! Tatăl meu a fost unul dintre cei mai mari patrioți necunoscuți ai acestui neam. Atât! Dacă nu existau și patrioți în structurile patriei, revoluția nu ar mai fi avut loc.

În 1988, puști fiind, mergeam la Biblioteca Americană, unde aveam abonament, luam o anumită carte al cărei titlu mi-l dădea tata. Luam cartea și o aduceam tatălui meu, care, la rându-i, i-o dădea generalului Stănculescu. Da, ăla blamat și acuzat de crimă! Între filele acelei cărți, anumite pasaje, fraze, propoziții sau cuvinte erau subliniate foarte fin, cu „cerneală invizibilă”.

În octombrie 1989, misiunea mea de cărăuș de cărți al libertății s-a oprit. Doar luna noiembrie a despărțit începerea Revoluției din decembrie 1989. Revoluție care se pregătise din timp; altfel sângele martirilor și Revoluția ar fi fost înfrântă…

Cu ființa plină de durere, mă gândesc la acest decembrie 2024.
Iohannis și CCR vor să ne ucidă speranța! Au orchestrat o lovitură de stat!
Le mulțumesc pentru lovitura de stat! M-au îndârjit și mai mult! Pentru că eu am în ființa mea moștenirea genetică lăsată de tata. Tata, care la vârsta de 61 de ani a murit în condiții mai mult decât suspecte, după ce scăpase cu viață din Revoluția lui Decembrie ’89, pe care a pregătit-o alături de alții, a protejat-o, a luptat în ea…

Eu sunt Cezar Marin, fiul tatălui meu… Și am să lupt! N-am să renunț! Prin intermediul publicațiilor mele, Ziarul Operativ și Analize Strategice și Informații, a căror fondator sunt, am să dezvălui adevărurile așa cum sunt, despre toți cei care atentează la libertatea și bunăstarea poporului român. Îmi țin fiica-n brațe acum când vă spun asta, și pe tata în inimă și-n suflet.

Nu pot lăsa niște trădători conduși de Iohannis să-mi fure speranța și dreptul la viață normală și decentă! Pentru că-i și viața fiicei mele…