Discursul următor aparține lui Robert F. Kennedy Jr., un avocat și activist dedicat sănătății publice, cunoscut pentru eforturile sale de a expune problemele din sistemul medical și farmaceutic și pentru lupta sa pentru sănătatea copiilor.
Redăm mai jos declarațiile sale, care subliniază provocările actuale legate de sănătatea generațiilor viitoare:
„Ce se întâmplă cu copiii noștri? Am observat ce se întâmplă și am început să scriu despre acest subiect, dar în 2005, mass-media s-a întors împotriva mea și m-a redus la tăcere. Nimeni nu voia să abordeze acest subiect. Medicii nu voiau să vorbească, pediatrii evitau discuția, oamenii de știință și oficialii guvernamentali refuzau să intervină. Mi s-a spus: „Dacă continui să vorbești despre asta, îți vei distruge cariera.”
M-a șocat această reacție. De 19 ani, din 2005, în fiecare dimineață petrec 30 de minute rugându-mă. Rugăciunea mea este aceasta: Îi cer lui Dumnezeu, de 19 ani, să mă ajute să ajung într-o poziție în care să pot opri epidemia de boli cronice și să redau sănătatea copiilor noștri.
În societatea de astăzi, nimic nu este mai profitabil decât un copil bolnav, pentru că toți actorii implicați câștigă bani de pe urma lui. Companiile de asigurări, spitalele, cartelul medical, companiile farmaceutice – toate și-au asigurat surse constante de venit. Cu cât copilul se îmbolnăvește mai devreme, cu atât mai bine pentru ei. Nu vor să-l omoare; vor să-l țină bolnav pentru tot restul vieții.
Astăzi, avem o întreagă generație afectată. Când unchiul meu era președinte, doar 6% dintre americani sufereau de boli cronice. Astăzi, procentul a crescut la 60%. Pe atunci, știi cât costa tratarea bolilor cronice? Zero. Nu existau medicamente pentru aceste afecțiuni. Zero. Acum, cheltuielile anuale pentru tratarea lor ajung la aproximativ 4,3 trilioane de dolari – și nimic din toate acestea nu este inevitabil.
Care era rata autismului în 1960? Conform mai multor studii din acea perioadă, rata maximă raportată era undeva între 1 din 1.500 și 1 din 10.000 de copii. Astăzi, conform CDC, rata este de 1 din 34 de copii. În unele state, precum California, Utah și New Jersey, rata ajunge la 1 din 22 de copii. Și acești copii ar trebui să fie sănătoși. Ei ar trebui să fie printre cei mai capabili și performanți. În schimb, se confruntă cu dizabilități severe care îi țin dependenți.
Pentru copiii cu autism sever – nonverbali, care nu sunt învățați la toaletă, care își lovesc capul, fac mișcări repetitive sau merg pe vârfuri – aceasta înseamnă că nu vor arunca niciodată o minge de baseball, nu vor absolvi liceul, nu vor ieși niciodată la o întâlnire. Nu vor folosi toaleta singuri. Nu vor scrie niciodată o piesă de teatru sau un poem. Nu vor vota, nu vor avea copii, nu vor plăti taxe.
Pentru mine, aceasta este o urgență majoră. Dacă aș putea salva măcar un copil, ar merita să-mi dau viața. Am 70 de ani. Să salvez un singur copil la naștere ar fi suficient pentru a merita orice sacrificiu. Și dacă am oportunitatea să salvez toți acești copii, aș face orice pentru ei.”
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
