Cine mai protejează securitatea națională atunci când Serviciul Român de Informații fie pierde dosare din fondul de rețea, documentele sunt calificate documente secrete de stat, fie același Serviciu Român de Informații micșorează termenele obligatorii de păstrare în arhivă a documentelor secrete de stat?
A se vedea documentul public de pe site-ul CNSAS nr. 2641/5.05.2009(accesați prin click aici: dovezi distrugere secrete de stat in 2009), în care se menționează ca informație publică faptul că dosarul F.R. (fond de rețea) 7259/Vaslui nu se mai regăsește în arhiva Serviciului Român de Informații, deși termenul de păstrare în arhiva proprie a SRI este de 40 de ani, calculați de la data intrării în vigoare a Legii nr. 14/1992, iar termenul se împlinește în 2032, nu în 2009.
Ne referim la articolul 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 33/3 martie 1992:
„Documentele interne DE ORICE FEL ale Serviciului Român de Informații au caracter de SECRET DE STAT, se păstrează în arhiva sa proprie și nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului, în condițiile legii.
Documentele, datele și informațiile Serviciului Român de Informații pot deveni publice numai după trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare.
Serviciul Român de Informații preia spre conservare și folosință fondurile de arhivă ce privesc siguranța națională ale fostelor organe de informații cu competență pe teritoriul României.
Fondurile de arhivă ale fostului Departament al Securității Statului, ce privesc siguranța națională, nu pot deveni publice decât după trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei legi.”
Ce reprezintă caracterul secret de stat al documentelor din arhiva Serviciului Român de Informații, indicate la art. 45 din Legea nr. 14/1992?
Indicăm articolul 15 din Legea nr. 182/12.04.2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 248/12.04.2002:
„În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) informații – orice documente, date, obiecte sau activități, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulație;
c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat și secrete de serviciu;
d) informații secrete de stat – informațiile care privesc SECURITATEA NAȚIONALĂ, prin a căror divulgare se pot prejudicia SIGURANȚA NAȚIONALĂ ȘI APĂRAREA ȚĂRII.”
Cum contribuie statul român prin Serviciul Român de Informații, prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării, la politica externă și de apărare comună a Uniunii Europene, definită la art. 24 din Tratatul privind Uniunea Europeană, din moment ce propriile secrete de stat care ajung la cunoștința președintelui României și a Serviciului Român de Informații sunt apoi pierdute din arhiva obligatorie, sens în care se creează pârghii de vulnerabilizare a securității naționale?
Cine are rolul de a investiga în România, stat membru al Uniunii Europene și NATO, și de a proceda la refacerea documentelor secrete de stat care țin de siguranța națională, dar care sunt pierdute sau distruse fără să existe motivație legală în Monitorul Oficial al României?
Indicăm art. 24 din Tratatul privind Uniunea Europeană:
„Competența Uniunii în materie de politică externă și de securitate comună include toate domeniile politicii externe, precum și toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună.
Politica externă și de securitate comună face obiectul aplicării unor norme și proceduri speciale.
Aceasta este definită și pusă în aplicare de Consiliul European și de Consiliu, hotărând în unanimitate, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusă.
Politica externă și de securitate comună este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și de statele membre, în conformitate cu tratatele. Rolurile specifice ale Parlamentului European și Comisiei în acest domeniu sunt definite prin tratate. Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă cu privire la aceste dispoziții, cu excepția competenței de a controla respectarea articolului 40 din prezentul tratat și de a controla legalitatea anumitor decizii menționate la articolul 275 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.”
(2) În cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii sale externe, Uniunea desfășoară, definește și pune în aplicare o politică externă și de securitate comună întemeiată pe dezvoltarea solidarității politice reciproce a statelor membre, pe identificarea chestiunilor de interes general și pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergență a acțiunilor statelor membre.
(3) Statele membre sprijină activ și fără rezerve politica externă și de securitate a Uniunii, în spiritul loialității și solidarității reciproce și respectă acțiunea Uniunii în acest domeniu.”
Întrebări la care se cer răspunsuri clare, fără echivoc.
Distribuie pagina:

Distribuie pagina: