Cezar Cătălin Marin – poziție oficială
În 2005, am fost condamnat într-un dosar care nu a fost altceva decât un simulacru de justiție orchestrat politic. Nici măcar nu am fost prezent. Am fost judecat în lipsă.
Fapta? Inexistentă. Verdictul? Fabricat. Contextul? Clar: devenisem incomod pentru un sistem care prefera tăcerea cumpărată în locul adevărului spus fără teamă.
Nu am fost doar acuzat pe nedrept. Am fost și amenințat cu moartea. Cred cu tărie că dacă aș fi fost încarcerat pentru cele 15 zile din acel mandat, viața mea ar fi fost curmată. Așa cum a fost curmată viața prietenului meu din copilărie, Sorin Crivăț, omorât în Penitenciarul Codlea. Împreună investigasem rețele și corupție la cel mai înalt nivel. Și poate că adevărul descoperit de noi a fost mai periculos decât orice sentință.
De-a lungul carierei mele, am fost în proximitatea celor mai influente cercuri politice și diplomatice din România și din afara ei. Dar nu ca ornament, ci ca profesionist. Am consiliat, am construit, am negociat. N-am fost nici decor, nici vasal.
Am fost consilier onorific al fostului premier italian Giulio Andreotti, consilier pe probleme de migrație al liderului libian Muammar Gaddafi, și implicat activ în proiecte strategice alături de Cambridge Analytica în Africa Centrală.
În anul 2018, am fost numit director general al Agenției de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare de către ministrul de atunci, Teodor Meleșcanu — probabil cel mai mare diplomat român al epocii moderne — care a avut încredere în expertiza mea în domeniul cooperării internaționale pentru dezvoltare. Această numire nu a avut niciun substrat politic, ci s-a bazat exclusiv pe competență și profesionalism.
După trei ani și jumătate, în septembrie 2021, am fost revocat — sau mai corect spus, epurat politic — de către politrucul Bogdan Lucian Aurescu, după ce am dezvăluit fraude grave în bugetul asistenței pentru dezvoltare.
Din toate pozițiile pe care le-am ocupat, am purtat România în inimă și am deschis noi oportunități pentru patria mea.
Cu toate acestea, nu am cerut vreodată milă. Nici acum. Dar nu mai accept ca biografia mea să fie folosită ca armă de distragere în fața unor subiecte majore pe care le aduc în atenția publică.
A venit timpul unei clarificări finale:
Nu am fost niciodată sfânt, dar nu am încălcat niciodată legea. Iar când am fost acuzat, nu s-a dovedit vinovăție, ci doar frică din partea celor pe care i-am deranjat.
Privesc înainte cu o claritate pe care doar suferința nedreaptă o poate oferi. În viitorul apropiat, nu exclud o asumare publică independentă, dincolo de partide sau interese ascunse — pentru că am o singură datorie: față de cetățeni.
Eu m-am aflat întotdeauna în slujba cetățenilor, nu cetățenii în slujba mea.
România are nevoie de lideri integri, fără frică și fără compromisuri. Eu mi-am plătit prețul. Acum sunt pregătit să construiesc
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
