După averi de milioane, Drulă vrea miliardele PMB – sau scaunul lui Nicușor Dan?

Cătălin Drulă, fost ministru al Transporturilor și fost președinte al USR, este imaginea clară a unei generații de politicieni care au confundat reforma cu îmbogățirea personală.
Omul care predica modestia și cinstea a ajuns, în numai câțiva ani, să-și crească averea de peste o sută de ori, până la peste patru milioane de euro.
În timp ce românii își calculau facturile și inflația le mânca salariile, Drulă își multiplica investițiile și portofoliile.
Averea sa – bazată pe acțiuni, bursă și fonduri – creștea exploziv, în timp ce nivelul de trai al cetățenilor scădea în fiecare lună.
Sub guvernările în care USR a avut un cuvânt greu, s-au ridicat milioane pentru unii și datorii pentru toți ceilalți.
Fostul său coleg, Cristian Ghinea, a coordonat sau beneficiat de contracte de consultanță de peste 60 de milioane de euro legate de Planul Național de Redresare și Reziliență – proiectul scris chiar de guvernul din care făcea parte.
Iar Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății, a semnat achiziții de vaccinuri de aproape un miliard de euro, într-un dosar penal ajuns la DNA și apoi îngropat în tăcere.
Când politicienii prosperă, iar poporul se scufundă
Drulă, Ghinea, Voiculescu – trei simboluri ale unui partid care s-a născut din lozinci anticorupție și s-a maturizat în milionari și contracte de stat.
Astăzi, Cătălin Drulă vrea să conducă Bucureștiul.
Dar ce îl recomandă?
O avere care a explodat de o sută de ori în timp ce românii sărăceau?
Sau dorința de a ajunge la miliardele bugetului Capitalei, acolo unde s-a așezat deja prietenul său, Nicușor Dan?
Bucureștiul nu are nevoie de milionari moraliști, ci de oameni care știu ce înseamnă să muncești, să plătești taxe și să trăiești din realitatea acestui oraș.
Cătălin Drulă n-a condus niciun oraș, n-a administrat nicio comunitate, dar vrea să administreze cel mai mare buget local din România – peste 10 miliarde de lei anual.
După ce și-a triplat conturile, își dorește acum scaunul lui Nicușor Dan și miliardele Primăriei Municipiului București.
Iar întrebarea e una singură:
cât va mai dura până când „reformatorii” vor recunoaște că nu au vrut niciodată reforma, ci doar banii ei?