Un „stat paralel eșuat”. Și tot sub bagheta lui Iohannis

Oarecarele care ocupă acum pe persoană fizică Cotroceniul ne-a spus, pe vremea când aveam ghinionul să ne fie președinte, că avem un „stat eșuat”. Absolut corect, dar incomplet, Iohannis trebuia să adauge că el este cel care a transformat, pas cu pas, „România educată” în „România eșuată”. Singura parte bună este că prezidentul-ghinion a reușit să dea cu ghetele-n sus și „statul paralel”, nu numai țara.

Un „stat paralel” care a luat-o pe partea declinului odată cu numărarea voturilor exprimate de români în primul tur prezidențial, cel din 24 noiembrie. Dată la care „paralelii” și-au luat-o direct în bot pentru prima dată după decembrie 1989: niciun candidat păpușat de ei n-a prins turul doi, iar câștigător al scrutinului din acea zi a fost declarat un outsider – Călin Georgescu. În mod evident, Georgescu joacă și el într-o echipă, dar una adversă atât „statului paralel” băștinaș, cât și celui globalist-sorosist de largă inspirație internațională. Lovitura a fost dură, dar și așa se mai putea drege cât de cât busuiocul, dacă „paralelii” nu intrau în vrie după primul lor eșec major.

Împinși pe deasupra de la spate de partenerii externi sorosiști (zdravăn șutuiți și ei de Donald Trump), „paralelii” au comis prostie după prostie. Au obligat CCR să anuleze alegerile, încălcând Constituția și propria lege de funcționare/abilitare; au declanșat un jihad media care, în loc să-l „omoare” pe Georgescu, i-a dublat cota; au prelungit ilegal mandatul lui Iohannis; au reîntronat același detestat Guvern PSD-PNL; au programat de-abia în mai reluarea alegerilor prezidențiale. Spre disperarea „statului paralel”, totul s-a soldat cu constatarea că tot Georgescu este favoritul prezidențialelor, fie ele reluate de la întreruptul tur doi sau de la capăt.

Ocupați cu sortarea candidaților – încă nu știu cu cine să meargă la prezidențiale, Crin Antonescu sau Nicușor Dan – combinagii care au mers pe mâna lui Soroș au fost deranjați din jocurile lor de o nouă castană fierbinte: furtul tezaurului dacic. O neașteptată bombă care a explodat direct în deja fragila coaliție PSD-PNL, păstorită și ținută artificial în viață de sorosiști și „statul paralel”.

O coaliție divizată o dată în plus de dedesubturile furtului care ne-a jefuit pe noi, toți românii, de artefactele care demonstrau lumii întregi istoria noastră milenară. Concret, jaful comis în Olanda îi încriminează mai ales pe doi protejați ai lui Iohannis: Raluca Turcan (fostă ministră a Culturii) și Ernest Oberländer-Târnoveanu (directorul septuagenar al Muzeului Național de Istorie). Impusă în mai multe guverne de către Iohannis, Turcan este cea care a avizat ieșirea din țară a tezaurului în condiții improprii, ba chiar ilegale, după spusele unora. Apropiat al lui Iohannis și el, Ernest Oberländer-Târnoveanu este cel care a aranjat/organizat, cu girul iresponsabilei ministre Raluca Turcan, transportarea celor mai importante piese ale tezaurului dacic într-un obscur muzeu din mica localitate olandeză Assen. Acolo, inestimabilele artefacte au stat, practic, nepăzite mai multe luni înainte de a fi furate cu doar o zi înainte de închiderea expoziției. Ținând cont de evidenta lor precaritate, condițiile în care a fost expus tezaurul dacic la Assen duc cu gândul la un decor intenționat pregătit pentru jaful din final.

Din păcate, dacă a fost sau nu așa trebuie să ne spună instituțiile statului eșuat al lui Iohannis. Instituții conduse, în (prea) multe cazuri, de „profesioniștii” aceluiași Iohannis care lasă în urma lui un stat mai ros de corupție și impostură ca niciodată, o Constituție aruncată în derizoriu, un Guvern măcinat din interior și cu legitimitatea contestată public, o societate divizată, un popor păgubit de tezaurul care îl leagă de strămoșii lui daci, o situație economică dezastruoasă.

Un tablou de coșmar, dar pe care „statul paralel”, înghiontit și ajutat de sorosiștii care încă taie și spânzură în UE, face tot ce poate pentru a-l ține în continuare agățat pe pereții României. Asta deși gafele interne comise de „paraleli” sunt atât de mari încât bobârnace au început să vină chiar și din partea instituțiilor europene. Primul bobârnac a venit din partea Comisiei de la Veneția, adresanți fiind oficialii noștri și judecătorii CCR. Raportul Comisiei arată că CCR nu putea anula alegerile decât „în circumstanțe foarte excepționale”, cu dovezi „solide și neclasificate” prezentate public și, în plus, doar dacă legislația noastră permite să se facă recurs la decizia Curții.

Liberalii se fac că nu pricep, piruetează în jurul documentului și susțin că raportul nu se referă la situația petrecută pe 6 decembrie în România, ci la atribuțiile și modul de reacție ale oricărei Curți Constituționale europene. Și tot liberalii susțin că documentul ar spune că CCR avea dreptul să anuleze alegerile (greșit!), atât doar că CCR și Iohannis ar trebui să mai aducă dovezi. Mai precauți, pesediștii (care sunt complici și ei la mizeria comisă de CCR) nu vorbesc despre (i)legalitatea anulării alegerilor, ci doar aruncă pisica moartă în ograda judecătorilor constituționali, pe care îi îndeamnă și ei să vină cu „dovezi suplimentare” care să justifice decizia de anulare a prezidențialelor.

În mod previzibil, Opoziția interpretează în mod total diferit raportul Comisiei, atât George Simion (AUR), cât și Elena Lasconi (USR), considerând că documentul confirmă faptul că CCR a anulat „ilegal și abuziv” alegerile prezidențiale.