Prins din nou în hora sorosistă ”pro europeană” după un scurt puseu de separare, Marcel Ciolacu a încercat să ademenească USR-ul deja năimit de Nicușor Dan de partea prezidențiabilului Crin Antonescu.
Marcel Ciolacu: ”O să-mi permit în perioada următoare să o deranjez pe doamna președinte Lasconi. Eu consider, cum am considerat și la formarea Guvernului, că și USR-ul trebuie să vină la guvernare, alături de PSD, PNL, UDMR și minorității (…) Și, normal, mi-aș dori ca toate forțele politice, inclusiv cu USR-ul, să avem un candidat unic la aceste alegeri.”
Chestionat suplimentar, Ciolacu a precizat clar că USR trebuie să-l susțină pe Crin Antonescu la prezidențiabilele din mai, dacă vrea să i se facă loc la masa actualei puteri. Ca să terminăm cu zicerile oficiale, precizăm că USR s-a ținut băț, pe Facebook:
Elena Lasconi: ”Nu exclud o guvernare cu PNL, PSD, UDMR după alegerile prezidențiale. Dar nu cu domnul Ciolacu, pe care în mod total aberant l-a numit Iohannis a doua oară premier.”
Și acum să trecem la ce se ascunde în spatele neașteptatei încercări de agățare a USR-ului la care a recurs, joi seara, Marcel Ciolacu.
Crin Antonescu și Nicușor Dan, două săbii care se ciobesc reciproc în aceeași teacă sorosistă
Povestea cu ”unitatea” clasei politice în vremuri grele pentru țară este doar o dudă murată, dovadă condiția precizată din start: USR trebuie să-l adopte pe prezidențiabilul Crin Antonescu dacă vrea să primească peste noapte o porțioară din plăcinta puterii.
Ciolacu a ieșit la ”vânătoare” într-un moment în care Macronul francez se zbate să preia el frâiele Uniunii Europene acum, când Germania, deja gripată economic, încă nu și-a regăsit echilibrul intern după alegerile sale interne. Iar dacă mai există o certitudine pe malurile Dâmboviței noastre, aceasta este că Franța presează la greu să-l facă pe Nicușor Dan președinte. Nu însă la Paris, ci la București, din păcate pentru noi.
Iar cum Ciolacu și-a fluturat momeala pe sub nasul USR exact la o zi după ce onorabila și independenta Justiție dâmbovițeană a început să se ocupe gospodărește de Călin Georgescu, este clar că ”pro europenii” tributari către Bruxelles și Soros au pus deja cruce candidaturii lui Georgescu și au revenit la jegoasele lor jocuri. Jocuri menite să mențină România plină cu de toate (gaze, rezerve de apă și sare, zăcăminte de aur și metale rare, fluviu navigabil până în inima Europei, port la mare, poziție geostrategică în raport cu Rusia) pe post de ”cămară” și slugă fără simbrie pentru Bruxelles și Soros. De aceea și este obligatoriu, pentru sorosiștii la care slugăresc de mai bine de douăzeci de ani liderii noștri politici, ca nu cumva să se cazeze la Cotroceni altcineva decât ”omul lor”. Problema este că reapariția lui Trump pe scena lumii a răvășit zdravăn mușuroiul sorosist/UE-ist, iar Macron vrea să profite de moment și să devină el ”regin” în locul actualei regine Ursula. De aici și conflictul declanșat între adepții sorosiști băștinași, care nu mai știu cum să se împartă între Crin Antonescu (preferatul taberei Ursulei) și Nicușor Dan – scula cu care Macron și alți francezi meșteresc de mult tot felul de afaceri prima în România.
Odată cu încercarea de a deturna USR-ul de partea lui Antonescu, Ciolacu a lăsat să se înțeleagă și că s-a refăcut trocul dintre el și Bolojanul liberal, implicit că s-ar fi refăcut și coaliția ”stabilității” pesedisto-peneliste. Pe cine vrea să convingă, nu se știe, la cât de întărâtați sunt chiar pesediștii, tromboneala nu ține nici măcar în partidul condus de el. Așa cum stau lucrurile acum, Ciolacu se zbate să-i facă pe plac Ursulei (de care stă el ancorat), dar asta în timp ce toate semnele date de Bolojan până acum indică susținerea lui Nicușor Dan. Deci mai ușor cu ”stabilitatea” politică pe scări.
În mod evident, conflictul de influență dintre Macron și von der Leyen nu poate fi soluționat de slugoii dâmbovițeni, ci de stăpânul lor al tuturor – Soros. După vom afla și noi cu cine vor să ne fericească în următorii 10 ani cei care, din exterior și interior, au distrus România și au băgat ura în acest popor. Ca urmare, se poate conchide că Marcel Ciolacu doar și-a făcut singur vânt cu coada atunci când a încercat să pețească USR-ul pentru Antonescu.
Distribuie pagina:

Distribuie pagina: