Sorin Paul Stănescu și anii în care justiția a ales să nu vadă

În ultimele zile se vorbește din nou despre „justiția capturată”. Se strigă în stradă, se repetă sloganuri, se invocă statul de drept. Nimic nou.
Ce lipsește din acest discurs este o întrebare simplă:
unde era justiția atunci când banii plecau din România?
Redacția publică astăzi copii ale unor transferuri bancare externe România–SUA. Sume mari. Transferuri repetate. Fragmentate.

Doar din documentele făcute publice până acum rezultă cel puțin 13.733.331 de dolari. Este un subtotal. Mai sunt și altele.
În documente apar două nume.
Sorin Paul Stănescu, aflat sub ancheta DNA în perioada respectivă.
Narcisa Valentina Mirică, care apare recurent ca titular sau beneficiar al transferurilor către Statele Unite.
Nu acuzăm pe nimeni.
Publicăm documente.
Coincidențe care cer explicații
Transferurile au fost făcute în aceeași perioadă în care Sorin Paul Stănescu avea întâlniri repetate cu Adrian Ciocârlan.
Nu spunem că există o legătură directă. Spunem doar că datele se suprapun.
Într-un stat normal, o asemenea suprapunere ar fi fost suficientă pentru:
– verificări financiare serioase
– explicații publice
– măcar o reacție oficială
Nu a existat nimic.
Contextul care nu poate fi ignorat
În acei ani, DNA era condus de Laura Codruța Kövesi, iar Florian Coldea era director operativ al SRI.
Statul avea putere. Avea instrumente. Avea acces.
Și totuși, aceste transferuri nu au produs nicio reacție vizibilă.
În schimb, alte dosare, cu mult mai puține probe financiare, au fost instrumentate rapid, spectaculos, cu arestări și conferințe de presă.
Asta nu se numește „justiție capturată”.
Se numește justiție selectivă.
Ce evită protestele de azi
Protestele vorbesc despre pericolele prezentului. Evită complet trecutul.
Exact anii în care justiția era lăudată, temută și omniprezentă.
De ce?
Pentru că acolo apar întrebări incomode.
Pentru că acolo nu mai e vorba de lozinci, ci de documente.
Qui prodest?
Cui a folosit tăcerea din acei ani?
Cui a convenit ca aceste transferuri să nu fie deranjate?
Și de ce nimeni nu vrea să vorbească despre asta astăzi?
Noi nu dăm verdicte.
Nu facem procese în presă.
Publicăm documente și punem o întrebare simplă, pe care statul român o datorează societății:
Qui prodest?