Se unește dreapta. Cu stânga…

Ludovic Orban, ieri seară:

„E fundamental să mă retrag din competiția prezidențială, pentru că România are nevoie de decență, de bun-simț și de democrație autentică. Am luat decizia să continuăm campania electorală, dar această campanie să fie pentru susținerea candidatului Elena Lasconi.”

Ludovic Orban, cu două luni în urmă (septembrie), după eșuarea negocierilor de formare a unei alianțe cu USR:

„Am fost dispus la concesii importante doar pentru a putea realiza unirea forțelor. Nu am avut cu cine. Leadership-ul slab, sectarismul partinic, orgoliile nejustificate, lipsa de viziune și foamea de funcții (ale useriștilor – n.r.) au dus la un rezultat pe care nu l-am dorit.”

După cum se vede, din septembrie și până acum Ludovic Orban a descoperit, el știe cum, un filon de „decență, bun-simț și democrație autentică” în Elena Lasconi. Președinta singurei formațiuni politice progresiste (adică de stânga) de pe la noi, chiar dacă lui Ludovic Orban i se pare că în ochii ei sclipește dreapta.

De fapt, Orban a înțeles că nu va lua mai nimic la vot, situație în care o retragere îi salvează onoarea. Chiar dacă nu-i aduce voturi în plus, mișcarea îi oferă lui Lasconi o nouă monedă/temă de bătut în ultimele zile de campanie: uite cât de responsabil s-a dovedit a fi Orban, de ce nu urmează acest exemplu pozitiv și Nicolae Ciucă. Chiar, de ce nu s-o retrage liderul PNL în favoarea unui contracandidat care tocmai și-a subliniat public principala calitate: „Ceea ce am făcut ca primar pot să fac și ca președinte pentru că am armonizat relațiile dintre instituțiile statului și cetățeni.”

Lăsând gluma la o parte, hai să explicăm pe șleau pentru cei care poate nu știu bucătăria electorală și cum stă în realitate treaba. Este mai mult decât ridicol să vorbești despre retragerea unui prezidențiabil din cursa electorală cu cinci zile înainte de scrutinul propriu-zis.

Buletinele sunt tipărite, iar majoritatea votanților și-au consolidat preferințele, așadar toată povestea este doar o altă temă sterilă clămpănită de politicieni de duzină, care de fapt nu au nimic de spus. Tema este cu atât mai inutilă în România, unde să nu uităm că un candidat la primărie decedat chiar înainte de scrutin a fost totuși votat de majoritatea comunității. Orice alt comentariu este inutil.

În plus, dacă pe „drepții” neamului i-ar fi ținut cu adevărat șalele de grija României amenințate de o nouă eră pesedistă, s-ar fi înțeles de la început să susțină un candidat comun la Președinție. Nu s-ar fi împiedicat în „leadership-ul slab, sectarismul partinic, orgoliile nejustificate, lipsa de viziune și foamea de funcții” pe care le reclama nu demult chiar unul dintre drepți, Ludovic Orban.

Distractiv cu adevărat ar fi dacă Orban, în calitate de ultim adept declarat al lui Lasconi, se va trezi după alegeri că USR îi face ochi dulci PSD-ului în speranța că el va ajunge în viitoarea guvernare și nu PNL-ul. Nu de alta, dar Ludovic Orban este unul dintre puținii liberali adevărați rămași și, în plus, chiar dacă a fost vaccinat în timpul USL, are într-adevăr alergie la „ciuma roșie”.