PSD bea apă după PNL și linge cu poftă unde a scuipat

Politicienii ”mainstream” nu fac altceva decât să demonstreze o dată-n plus că politica dâmbovițeană este doar o vidanjă scârboasă. Cretin să fii să te mai întrebi de ce credibilitatea clasei noastre politice, implicit a instituțiilor populate/conduse de ea, a atins un minim istoric.

Liberalii au spus despre Nicușor Dan că este un neavenit, un puturos lipsit de empatie pentru oameni, un primar care a lăsat fără proiecte și investiții Capitala provocând astfel inclusiv pierderea unor locuri de muncă etc (opinii apăsat exprimate de Emil Boc și Cătălin Predoiu) etc. A doua zi după ce votul românilor a strivit practic PSD și PNL, liberalii au ieșit în drum cerșind votul românilor pentru același Nicușor Dan. Că ling unde au scuipat este prea puțin spus.

Acum, iată că și unii dintre pesediști își remodelează buzele după forma popoului lui Nicușor Dan, asta deși o victorie a actualului primăraș va readuce la viață/putere binomul Kovesi-Coldea – același care deja i-a încătușat și rărit pe alese pe pesediști și nu numai. Dacă motivul ține de un comportament schizofrenic sau de unul masochist, doar ei știu.

Cert este că, după Vasile Dîncu, alți trei pesediști de renume au rupt rândurile neutralității decretate de CEx. Este vorba despre Mihai Fifor, Constantin Toma și Victor Negrescu, care opinează în cor că partidul ar trebui să-l susțină pe progresistul Nicușor Dan. Totul în numele menținerii României pe drumul ”pro european” diktat de Ursula von der Leyen și Emmanuel Macron.

Mihai Fifor grăiește că PSD nu se poate ”spăla pe mâini” lăsându-și membrii și simpatizanții să voteze cum vor: ”Este, poate, mai toxică şi cea mai lașă opțiune pe care o poate adopta clasa politică din România”.

Constantin Toma; ”Personal, merg pe Nicușor Dan, cred că asta e soluția. Nu poți sta deoparte, să fii elvețian între Doamne ferește!, posibil fascism și democrație. Deci cred că PSD ar trebui să se orienteze spre Nicușor Dan, ar fi decizia corectă”.

Susținerea lui Nicușor Dan împotriva lui George Simion este ”soluția corectă pentru România” și în viziunea lui Victor Negrescu – europarlamentar PSD de profesie, unul pe care colegii de partid din țară l-au etichetat de multă vreme drept un ”lacheu” al Bruxelles-ului.

BNR sare și ea pârleazul legal: se amestecă în războiul politic!

Consilierul guvernatorului BNR, Eugen Rădulescu, încearcă să bage spaima în românii care votează cu George Simion.

”Câștigarea alegerilor prezidențiale de un suveranist ar duce imediat la declasarea rating-ului de țară la nivel ‘nerecomandat investițiilor’, cu un cortegiu de urmări care s-ar succeda cu o cadență foarte rapidă: prăbușirea pieței de capital, blocarea imediată a resurselor financiare externe, degringoladă pe piața valutară” – a tras Rădulescu sirena disperării, la fel ca Vasile Roaită odinioară, pe pagina sa de Facebook.

Cum își permite un consilier al Băncii Naționale să se implice în lupta politică și cum de Guvernatorul Isărescu nu l-a taxat deja sunt întrebări firești – și obligatorii – într-o țară normală/funcțională. Noi trăim în România, așadar să trecem mai departe.

Și-a ”tras” Donald Trump (și) un Papă?

Un ”mai departe” care nu sună nici el mai bine, dar de data aceasta pentru ”ei”. Este vorba despre alegerea noului Papă în persoana lui Robert Francis Prevost – născut, cu 69 de ani în urmă, în Chicago.

”Primul Papă american!” a titrat toată mass media mondială, în plin război Trump – UE. Apropiat de fostul Papă Francisc, Prevost este cunoscut ca un susținător al reformelor – ceea ce l-a încadrat în zona prelaților ”progresiști”. Prevost acceptă de exemplu existența unor ”categorii diferite”, dar subliniază totodată că ”egalitatea nu înseamnă neapărat identitate de roluri în viața eclezială” – motiv pentru care s-a și opus încercării de clericalizare a femeilor. Ceea ce în mod cert nu mai sună bine în urechile liderilor UE-iști. Mai mult, cum noul Papă, cu toată deschiderea sa către reforme, invocă deschis respectul pentru tradiția de milenii a Bisericii, rezultă că profilul său progresist ar putea fi cam diluat pentru gustul Bruxelles-ului. Concluzia; la o primă vedere, posibil este ca Donald Trump să fi pus o nouă talpă vrăjmașilor săi europeni, chiar la Vatican.