Românii protestează în stradă, politicienii bat în continuare câmpii

Vineri și duminică, românii au demonstrat că anularea alegerilor prezidențiale a fost picătura care le-a umplut paharul răbdării/fatalității mioritice. Obiceiul românilor de a da din mână a pagubă la toate mizeriile și de a cârcoti un pic înainte de a se resemna cu „deciziile domnilor” nu a funcționat de această dată. Dimpotrivă, oamenii sunt tot mai îndârjiți cu fiecare zi în plus în care politicienii se fac că plouă.

Iar la PSD și PNL nu plouă, ci toarnă de-a dreptul, în principal cu decizii și reacții greșite, proaste și/sau ticăloase. În mod evident, politicienii au crezut că românii sărăciți și batjocoriți de ei din 1990 încoace vor trece relativ ușor și peste furtul voturilor. Unii, mai citiți, și-or fi zis probabil că lucrurile se vor petrece ca la alegerile din 1946 – atunci când comuniștii au obținut puterea falsificând rezultatele ca-n codru.

Așa cum a sperat să facă Bucureștiul (susținut de Bruxelles) și în toamna lui 2024, iar dacă nu i-a ieșit pasența, vrea să mai încerce o dată și în primăvara aceasta. O greșeală fatală, mai ales într-o epocă în care orice vânt tragi, riști să fii dat în gât pe rețelele sociale și/sau de colegii rivali în mediile de informare clasice.

Asta a pățit, de exemplu, Marcel Ciolacu – premierul care, căutat de ‘jde mii de români la locul de muncă, a fost descoperit dându-se în bărci pe TikTok. Sau liderii liberali care, deloc mai isteți, au ignorat mulțimea care le cerea și lor socoteală în stradă și s-au strâns ciopor să se mai contrazică o dată cu cine să meargă la prezidențialele viitoare: cu Nicușor sau cu Antonescu.

De parcă ar conta, în cazul repetării alegerilor, vreun candidat susținut de PNL, PSD sau de întreaga lor coaliție de toată jena. Va conta, în schimb, faptul că PSD și PNL dau dovadă și în al treisprezecelea ceas de aceeași golăneală politică, care le-a înjumătățit scorurile.

Nu suficient, după cum se pare. Ca de obicei, este însă loc de mai bine, mai ales că pesediștii și peneliștii copiază (pas cu pas) comportamentul care i-a adus lui Klaus Iohannis titlul de cel mai detestat politician postdecembrist. O fi adevărată vechea învățătură care spune că, atunci când Dumnezeu vrea să te piardă, îți ia mai întâi mințile, chiar dacă apare o serioasă dilemă în cazul de față: a avut sau nu Dumnezeu ce să ia de la pesediști și liberali?

Minte n-au, dar sete de putere din plin. În plus, sunt încolțiți, iar asta înseamnă că situația se poate deteriora. Manifestațiile din acest weekend au arătat că românilor nu le arde acum de salarii, pensii, beneficii; vor doar să li se respecte drepturile de cetățeni, așa cum e scris negru pe alb în Constituție.

Este ca și cum ne-am fi întors cu 35 de ani în timp, din moment ce în stradă se cere, din nou, libertate, vot liber, respectarea legilor, stat de drept și democrație – dar nu una „originală,” ci ca la carte. Puterea nu pricepe însă nimic.

Cu Iohannis bătut în cuie la Cotroceni, PSD și PNL vor să amâne cât pot repetarea alegerilor, în speranța că apele (în care au vărsat în plus „ordonanțe trenuleț” și alte reglementări austere și păguboase pentru tot românul) se vor potoli totuși.

Săptămâna aceasta ajunge recursul lui Georgescu la ÎCCJ. Dacă mintea cea de pe urmă trece pragul Puterii, magistrații pot să o întoarcă într-un fel din condei, chiar dacă totul a pornit de la o decizie a CCR. Una care însă a încălcat atât de flagrant Constituția și legea încât revenirea asupra ei, oricât de complicată ar fi, este obligatorie. Și salvatoare!