Sunt momente în care istoria nu mai poate fi ocolită prin tăcere. Astăzi este unul dintre ele. Se împlinesc 78 de ani de când România a devenit Republică. Nu printr-un artificiu semantic, nu ca formulă de tranziție, ci ca formă de organizare a statului. Și totuși, după aproape opt decenii, republica românească pare mai degrabă o formă administrativă golită de sens, nu o conștiință politică asumată.
Republica nu este o invenție recentă și nici un produs ideologic al secolului XX. Cuvântul vine din res publica – lucrul public, treaba tuturor. Statul ca bun comun, nu ca moșie. Puterea ca mandat temporar, nu ca privilegiu transmis, nici pe linie de sânge, nici prin binecuvântare externă. Republica apare în istorie tocmai pentru a limita abuzul și pentru a împiedica transformarea cetățenilor în supuși.
Prima mare republică a fost Roma. Mult înainte de a deveni imperiu, Roma a funcționat pe ideea de control al puterii, rotație a funcțiilor și responsabilitate civică. Cetățeanul nu se închina conducătorului, îl trăgea la răspundere. Declinul nu începe odată cu republica, ci exact atunci când aceasta este abandonată și înlocuită cu puterea concentrată. Lecția este veche și limpede.
În epoca modernă, republica a devenit semnul maturității politice. Franța nu își ascunde republica și nu o tratează ca pe un episod rușinos. O afirmă constant, o apără și o pune în centrul identității sale. A schimbat constituții, a traversat crize, dar nu a renunțat la ideea fundamentală: statul aparține cetățenilor, iar suveranitatea nu se negociază în afara lor.
Italia a ales republica prin referendum, explicit, după război. A închis capitolul monarhic fără ambiguități și fără nostalgii instituționale. Familia regală a plecat, statul a rămas. De atunci, nimeni nu confundă respectul pentru istorie cu menținerea unei confuzii politice permanente.
La fel, Statele Unite ale Americii sunt construite pe o neîncredere structurală față de puterea excesivă. Constituția, nu liderul, este suveranul. Mandatele sunt limitate, iar ideea de autoritate absolută este privită ca un pericol. Tocmai de aceea republica rezistă: pentru că este trăită, nu doar invocată în discursuri.
Prin contrast, situația României este neliniștitoare. Suntem republică de 78 de ani, dar ne purtăm ca și cum forma de guvernământ ar fi încă negociabilă. Limbajul public, simbolurile și reflexele instituționale trimit adesea spre o supunere difuză, nu spre responsabilitate civică. Mai grav, republica a fost treptat golită de conținut și umplută cu dependență externă.
La fiecare ciclu electoral, discuția reală nu este despre res publica – despre interesul public, binele comun, direcția statului. Este despre cine „ne susține”, cine „ne validează”, cine „ne acceptă”. Legitimitatea nu mai este percepută ca venind de jos în sus, de la cetățeni, ci ca fiind confirmată din afara societății. Conducătorii nu mai sunt văzuți ca administratori ai bunului public, ci ca intermediari între stat și un nou tutore extern.
Aceasta nu este o republică matură. Este o formă de administrare cu aparență democratică, în care votul schimbă oamenii, dar nu schimbă raportul de dependență. De aceea discursul republican este evitat sau diluat. Pentru că o republică reală cere cetățeni conștienți, nu populație disciplinată. Cere instituții care răspund în fața oamenilor, nu în fața unor centre de putere din afara țării. Cere verticalitate, nu permisiune.
Republica nu este anti-istorie și nu este o negare a trecutului. Este refuzul servilismului. Este ideea simplă și incomodă că statul nu poate fi tratat ca un bun închiriat, transferat simbolic de la un „garant” extern la altul, odată cu fiecare rundă de alegeri.
România nu duce lipsă de alegeri, de legi sau de instituții. Duce lipsă de conștiință republicană. Iar fără această conștiință, riscăm să rămânem blocați într-o formă fără fond: o republică doar cu numele, administrată ca o colonie politică, ciclic reambalată.
După 78 de ani, întrebarea nu mai este dacă România este republică.
Întrebarea este când va începe să se comporte ca una
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
