Puterea ia taurul de coarne: prezidențiale în martie-aprilie

Informația a fost scursă „pe surse” cu doar trei zile înainte de judecarea procesului în care Călin Georgescu contestă anularea alegerilor prezidențiale de către BEC, în timp ce românii din străinătate votau deja. Asta înseamnă că onor guvernanții știu că instanța va respinge contestația – probabil se va invoca faptul că deciziile CCR sunt „definitive și obligatorii”, așadar decizia BEC-ului este în regulă și ea.

Oricum, clar e că Iohannis și gașca politică, care-și face un titlu de glorie din „pro-europenismul” ei, merg mai departe cu încălcarea Constituției și anularea nejustificată a alegerilor prezidențiale. Asta în condițiile în care frustrarea și revolta românilor se accentuează de la o zi la alta, iar o dovadă în acest sens o aduce ultimul sondaj efectuat de IRES în perioada 17-20 decembrie. Acesta arată nu numai că Georgescu ar fi câștigat detașat turul II în fața lui Lasconi, dar și că majoritatea românilor reclamă anularea alegerilor prezidențiale. Cum cred partidele care pupă-n dos Bruxelles-ul că vor reuși să-și impună omul dorit la Cotroceni este, în aceste condiții, un mare mister.

Opoziția nu este nici ea mai brează

Dar să lăsăm tabăra Puterii să-și adune voturi în timp ce îngheață sau taie pensii, salarii, sporuri, ajutoare, burse, alocații, facilități, indemnizații etc. și să poposim în tabăra Opoziției.

O Opoziție cu un comportament la fel de aberant ca și cel al Puterii, pentru că așa este la noi, la români. Exceptând USR-ul (care singur și-a răsturnat de sub fund scaunul pe care l-ar fi putut ocupa la masa guvernării), în tabăra Opoziției există trei partide, toate suveraniste: AUR, SOS și POT. Unite, acestea ar deveni cu adevărat o forță – perspectivă ratată deja de niște lideri de doi bani. Gălăgioși, plini de aere și pretenții, liderii AUR, SOS și POT vor pierde, mai mult ca sigur, oportunitatea de a crește ca puși pe steroizi într-o perioadă în care societatea fierbe și visează la momentul în care va da de pământ cu vechile partide/politicieni.

Ce se va întâmpla în aceste condiții la viitoarele alegeri prezidențiale este greu de spus. Deocamdată, se știe că Nicușor Dan trepidează să candideze cu orice chip. Acceptat de triada guvernamentală (PSD-PNL-UDMR), Crin Antonescu se cheamă că este și el prezidențiabil. Dacă însă ceva începe să scârțâie în zona Coaliției, foarte posibil este ca Antonescu să îi salute din mers și să se întoarcă în cotlonul în care l-a îndesat „sistemul” în urmă cu zece ani.

Setat total să candideze din nou este și Călin Georgescu. Cum însă este clar că tabăra adversă nu-și permite luxul de a-l lăsa, pentru a doua oară, liber în peisajul electoral, pentru el se coc scenarii oricât de murdare. Cu sau fără succes, rămâne de văzut.

La startul din primăvară îl vom regăsi și pe George Simion – în rol de „dublură asumată” a lui Călin Georgescu, după cum spune el. La fel de sigur este și că Diana Șoșoacă va turna din nou sos și în viitoarele prezidențiale. Nu numai că un pol suveranist este ursit să se nască mort în frumoasa noastră țară, dar Șoșoacă n-ar fi ea dacă n-ar da năvală în orice confruntare electorală.

Pentru că jocul impune declanșarea unei alte campanii electorale. Una mai aparte, din moment ce rezerva de minciuni a fost deja ori epuizată, ori anihilată de măsurile pe care a început să le ia Guvernul Ciolacu II. Situație în care, cu excepția lui Crin Antonescu (dacă el va fi), toți candidații vor toca mărunt-mărunt faptele de arme comise de Iohannis și de cele două partide atârnate de coada lui, PNL și PSD. În calitate de purtător al flamurei comune PSD-PNL-UDMR, Antonescu va avea cea mai ingrată misiune de candidat în turnirul prezidențial. N-are ce face, așa se întâmplă când ghinionul refuză să plece de la Cotroceni.