În ultimele zile au apărut mai multe materiale care atacă Ziarul Operativ și pun sub semnul întrebării legitimitatea demersului jurnalistic al redacției. Textele respective nu discută însă faptele investigate și nu încearcă să combată informațiile publicate. În schimb, insistă aproape exclusiv pe biografia autorului, pe interpretări selective din articole mai vechi și pe insinuări reluate din alte surse.
Este o abordare cunoscută: atunci când subiectul real devine incomod, atenția este mutată de la fapte la persoană.
Ceea ce lipsește complet din aceste materiale este exact tema de interes public major: existența a cinci dosare penale instrumentate inițial de Direcția Națională Anticorupție și transferate ulterior la DIICOT, dosare în care apare numele lui Sebastian Costin Moise și care vizează un prejudiciu estimat la aproximativ 60.000.000 de euro.
Despre aceste dosare nu se spune nimic.
Nu sunt negate.
Nu sunt explicate.
Nu există nicio informare publică privind stadiul lor.
În schimb, sunt atacate persoanele care ridică întrebări despre motivul pentru care, într-un caz cu o asemenea miză financiară, s-a instalat o tăcere aproape totală.
Despre acuzația de „șantaj mediatic”
Materialele publicate împotriva Ziarului Operativ folosesc explicit termenul de „șantaj mediatic”. Este o acuzație penală, nu o opinie editorială.
Șantajul presupune fapte concrete: o solicitare, o condiționare, o amenințare explicită. În textele de atac nu este indicat niciun astfel de fapt. Nu este citat niciun mesaj, nu este menționată nicio solicitare, nu este prezentată nicio probă.
În lipsa unor elemente factuale, această etichetă nu ține de critică de presă, ci de discreditare. Este relevant că acuzația apare exact în contextul în care materialele respective evită complet subiectul dosarelor și al prejudiciului de zeci de milioane de euro.
Dosarele care nu mai există public
Mutarea competenței de la un parchet la altul este un act procedural legal. Problema apare atunci când, după acest transfer, dispare orice formă de comunicare publică, iar anchetele intră într-o zonă de opacitate totală.
În limbajul informal al sistemului, această stare este cunoscută drept „optimizare”: dosarele nu sunt clasate, dar nici finalizate; nu sunt închise, dar nici explicate. Oficial, totul pare în regulă. În practică, rezultatul este blocajul.
Exact acest tipar se regăsește și în cazul celor cinci dosare transferate de la DNA la DIICOT. Un silenzio stampa prelungit, fără clarificări și fără asumare instituțională.
Nu este o coincidență că atacurile la adresa Ziarului Operativ apar în momentul în care aceste dosare sunt readuse în atenția publică. Nu este o coincidență nici faptul că, în acest context, reapar constant în spațiul public nume precum Florian Coldea și Sebastian Costin Moise, asociate de-a lungul anilor cu zone informale de influență și mecanisme opace de putere.
Ziarul Operativ nu formulează acuzații și nu pronunță verdicte. Ridică însă întrebări legitime, la care opinia publică are dreptul să primească răspuns:
– Care este stadiul celor cinci dosare transferate la DIICOT?
– Ce acte de urmărire penală au fost efectuate după preluare?
– Există soluții dispuse sau termene procedurale asumate?
– De ce, în cazul unui prejudiciu estimat la 60 de milioane de euro, instituțiile aleg tăcerea?
Până la un răspuns clar, atacurile la adresa presei nu lămuresc nimic. Ele nu fac decât să întărească impresia că problema reală nu este jurnalismul, ci dosarele care nu avansează.
Ziarul Operativ va continua să pună aceste întrebări. Pentru că într-un stat de drept, tăcerea nu poate ține loc de explicație, iar dosarele nu dispar prin discreditarea celor care le menționează.
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
