Ne-am întors de unde am plecat: Iohannis vătaf, PSD și PNL slugile lui la guvernare

La câte mizerii s-au dedat instituțiile și liderii politici, fixarea datei prezidențialelor fără bugetul pe 2025 adoptat nu s-ar mai pune. Asta cu atât mai mult cu cât anunțarea unei date precise va mai potoli un pic valul de revoltă și frustrare stârnit de anularea alegerilor într-un mod evident abuziv și neconstituțional cap-coadă. Politicieni adevărați și nu second-hand, ca „majoritarii”, udemeriștii au și cerut de altfel acest lucru public, prin vocea lui Cseke Attila.

Iar udemeriștii chiar știu ce spun și ce riscăm cu toții: dacă actualul Guvern nu fixează data prezidențialelor până pe 22 decembrie, va deveni Guvern interimar până la formarea noului Executiv, iar asta înseamnă că va avea prerogative reduse și nu va mai avea dreptul să o facă. Iar cum Iohannis poate să-și bage coada (și de așteptat este să o facă) în investirea viitorului Guvern – în sensul amânării operațiunii cât de mult se poate, rezultă că nu este exclus să avem în următoarele luni și Guvern interimar, nu numai președinte cu aceeași calitate, iar asta va împinge prezidențialele spre vară, dacă nu chiar spre toamnă.

Politicienii au șoricul chiar mai gros decât s-ar fi putut crede!

Dacă la vot nu vom fi chemați prea curând, să ne uităm la politicienii care ne vor amărî zilele și în continuare. Constatarea care se impune este că palma dată de români nu a lăsat semne pe pielea mult prea groasă a pesediștilor și liberalilor care fac și desfac politica țării, în diverse combinații, din 1989 încoace. Dimpotrivă, chiar dacă au ieșit ciufuliți din alegerile parlamentare.

PSD și PNL se întorc pe propriile lor urme și joacă în exact același film: guvern PSD-PNL, candidat unic la Președinție, cele două palate – Cotroceni și Victoria – împărțite frățește între ei. Ceea ce arată că pesediștii și peneliștii pot pune de un IQ decent doar dacă sunt testați la grămadă, rezultatele sunt însumate și doar totalul este afișat la sfârșit. Sau că pesediștii și peneliștii sunt duși cu pluta și trebuie supuși, în acest caz, unui altfel de test. Oricum ar fi, PSD și PNL au început să-și împartă, conform vechiului lor obicei, ciolanul guvernării, și asta în timp ce românii chiar fierb de această dată. Un ciolan ce-i drept redus pentru ele, din moment ce UDMR va face în mod cert parte și el din viitorul Guvern, iar în plus s-ar putea să nu poată lăsa USR-ul de căruță dacă Bruxelles-ul bate prea tare din picior.

În paralel cu cafteala pe ministere, agenții și restul sinecurilor bugetare, PSD și PNL au meditat și la modul în care să atace prezidențialele refăcute. Și aici au ajuns tot acolo de unde au plecat, respectiv la varianta candidatului comun. Adică aceea aruncată în aer astă vară de Iohannis-ul lăsat în drum de amicii săi externi.

Singura schimbare intervenită în noul troc este că PSD vrea să-și aconteze pe o perioadă mult mai lungă Palatul Victoria, lăsând în schimb Cotroceniul pe mâna așa-numitei „drepte”. Caz în care, pentru ca trocul să funcționeze, ar mai trebui ca pesediștii să-și învingă greața și să-l voteze la Președinție pe Nicușor Dan – personajul deja dat în poll position de toate trompetele dreptei. Drept este că pesediștii mai iau în calcul și un prezidențiabil independent susținut de PSD, PNL și UDMR, bazându-se probabil pe alunecarea lui Macron pe toboganul Franței. Nu de alta, dar este secretul lui Polichinelle că inexplicabila și nemeritata ascensiune a lui Nicușor Dan, ca de altfel și a Clotildei Armand, în peisajul politic dâmbovițean este în totalitate opera serviciilor franceze și a progresistului Macron.

Chiar dacă unele dintre cadrele producției originale PSD-PNL au fost stricate de Klaus Iohannis, reiese că „noul” film este identic cu cel în care au evoluat, cu rezultatele deja cunoscute, cele două partide la alegerile din acest an. Cât de idiot să fii ca să faci exact același lucru așteptându-te la rezultate diferite – iată o întrebare la care pesediștii și liberalii vor putea medita profund după prezidențiale.

Iohannis redevine jupân. Cât rău mai poate face

Să revenim însă la Klaus Iohannis, președintele care, deși zboară doar cu avioane de lux, are noroc cu carul țărănesc. Odată ce și-a amânat singur (și anticonstituțional) data pensionării, acesta poate lungi prezidențialele nu până la Paștele creștinesc, ci până la paștele cailor. Mai exact, poate desemna, în mod repetat, candidați la funcția de premier, persoane despre care știe sau speră că nu vor fi votate în Parlament.

Câtă vreme era în mandat, Iohannis putea să dizolve Parlamentul după ce acesta respingea două propuneri de premier, iar asta îi „mobiliza” pe parlamentari să facă pe nebunii doar o dată. Ajuns președinte „în prelungiri”, Iohannis nu mai poate dizolva Parlamentul, iar asta le oferă partidelor și parlamentarilor posibilitatea de a se juca așa cum vor. Ce vânzări/cumpărări de voturi, funcții și parlamentari vom vedea în următoarele săptămâni, poate chiar luni, nu a văzut România de când s-a pogorât democrația peste ea. Și asta pentru că atâta am putut timp de 34 de ani. Noi toți.