La România la poartă e o democrație moartă

Spoiala de democrație postdecembristă a crăpat de fapt în octombrie 2024, când CCR a respins candidatura Dianei Șoșoacă. Parastasul de două luni l-a făcut tot CCR, la începutul lui decembrie – atunci când a anulat cu totul alegerile prezidențiale. Ocazie cu care CCR a băgat și Constituția în comă, ca să fie treaba – treabă. Ostenită îndeajuns, CCR a tras pe dreapta și a lăsat BEC-ul să se afirme, la parastasul de cinci luni. Împrospătat cu șef nou, în locul îndărătnicului Toni Greblă, BEC și-a îndeplinit impecabil misia: l-a eliminat din primul foc pe Călin Georgescu din noua cursă prezidențială. Depășindu-și la rândul său toate atribuțiile legale și principiile unui stat de drept la fel ca distinsa soră mai mare, CCR.

De aici încolo, orice e posibil, arbitrarul este acasă la el în Românica noastră. Cât despre alegeri democratice, uitați conceptul. Singura deosebire față de vremurile când 99% dintre români îl realegeau, iar și iar, pe ”Tovarășul”, va consta într-o listă cu mai mulți ”tovarăși” candidați. Iar cum zorii unei dictaturi serioase doar ce au răsărit la noul orizont neomarxist al Uniunii Europene, la următoarea rundă de alegeri (aceea de peste patru ani) în mod cert accidente gen Georgescu nu vor mai exista. Așa cel puțin CCR, BEC și restul instituțiilor nu vor mai fi obligate să tragă de legi ca de elasticul de la chiloții rămași mici. Situație în care poate că vor deveni inutile și dosarele sfeterisite sau doar copiate (de Monica Macovei, de exemplu) din vestita arhivă SIPA. Aia care și acum îi bagă în boală pe mulți dintre onorabilii magistrați ai neamului. Fără nicio legătură, amintim că cinci magistrați sunt membri ai BEC-ului care taman i-a interzis, din neînțelese motive, lui Georgescu să candideze.

Încântați de felul în care evoluează situația electorală pe malurile Dâmboviței, liderii europeni îi mângâie pe țeste și îi împing de la spate pe liderașii români. Motive suficiente pentru a-l scoate pe interimarul care ține cald Cotroceniul din muțenia care i-a lovit pe oficialii de la București. Plin de curaj și cu limba de lemn prospăt lustruită, Bolojan s-a sumețit la Elon Musk – apropiatul lui Trump care a apreciat că ”este o nebunie!” respingerea candidaturii lui Georgescu într-o țară membră UE.

Ilie Bolojan: ”Din punctul meu de vedere, din punct de vedere instituțional trebuie răspuns doar la mesajele transmise la nivel instituțional. Atunci când politicieni, oameni de afaceri au anumite opinii, nu este oportun să li se răspundă instituțional”

Incapabil, spre deosebire de Bolojan, să clămpăne ”instituțional” odată la două cuvinte, Marcel Ciolacu a jucat în continuare rolul de surdo-mut. Ca de altfel și restul turmei politice aflate la putere, aceeași care, până la ostilitățile declanșate de Trump contra Europei, s-ar fi dat în cap și-n fund ca să prindă orice șoaptă venită dinspre Washington.

Ca să conchidem, sleita ”cremă” politică dâmbovițeană a demonstrat definitiv că nu se dă dusă nicicum. Nici nu are de ce din moment ce ”sistemul” a parazitat deja toată rețeaua instituțională a României și a transformat Constituția și legile în chestii pur facultative. Asta nu înseamnă că vom fi scutiți de obișnuitul circ electoral, singura schimbare este că vom avea de această dată și mai puțină pâine de ronțăit. În rest, bisericuțele ”sistemului” intern se vor cafti corespunzător, ca de obicei, pe ciolanul cotrocenian. Atât doar că în arena prezidențialelor din mai va fi complet interzis accesul candidaților care nu au pupat mai întâi ghiulul Bruxelles-ului și, mai nou, al Parisului. Ceea ce demonstrează că am scăpat doar de Iohannis, nu și de ghinion.