Franța dă brânci CCR-ului să o comită din nou, la alegerile din mai

”Președintele Curții Constituționale a României, domnul Marian Enache, a avut, miercuri, 5 martie 2025, o întrevedere cu E.S. domnul Nicolas Warnery, ambasadorul Franței la București (…) E.S. domnul Nicolas Warnery a adresat un mesaj de susținere și solidaritate față de CCR în apărarea statului de drept, a democrației și a valorilor constituționale occidentale”

Fragmentul face parte din comunicatul oficial dat de CCR, după ce distinsa Curte a fost călcată de ambasadorul lui Macron. Eveniment care a avut loc în plină campanie electorală, după ce prezidentele francez s-a imixtionat deja până peste urechi (de partea Elenei Lasconi) în campania pentru prezidențialele eșuate în decembrie. Mai mult, să nu uităm că mare parte dintre români continuă să suspecteze (pe drept) CCR că a călcat Constituția în bocanci atunci când și-a permis să anuleze alegerile, ca urmare vizita de apreciere și încurajare făcută CCR-ului de către ambasadorul francez chiar că nu are niciun rezon.

Conform oricărui raționament logic, completat și de uzanțele diplomatice, vizita poate fi interpretată doar ca un îndemn în plus ca CCR să repete ce a făcut în decembrie. Respectiv să ignore tot ce e scris în Constituția băștinașă și să înlăture în continuare orice ”buruiană” din calea candidatului căruia îi este permis accesul la Cotroceni. Iar dacă se coroborează naționalitatea ambasadorului oaspete cu bârfele politice de sezon, candidatul cu pricina este cu siguranță Nicușor Dan. Neclar încă este de ce ambasadorul francez nu s-a mulțumit cu o ”susținere” telefonică a CCR și de ce CCR a ținut morțiș să cucurigheze oficial evenimentul.

Răspunsul transpare din ”noua ordine europeană”, una în care tradiționala axă Germania-Franța e pe cale să fie înlocuită de un nou tandem Anglia-Franța. O construcție care nu ține cont de faptul că Anglia nu mai face parte din UE și demonstrează astfel, o dată-n plus, că progresiștii aruncați în ocean de Trump se fortifică acum în Europa. Întorsătură de care Franța, după mulți ani petrecuți în umbra Germaniei, vrea să profite din plin, iar unul dintre țelurile ei se vede că este trecerea României sub tutelă galică. Trecerea totală, mai bine spus, pentru că Franța și-a exercitat din plin influența și în timpul domniei teutonului Iohannis, iar dovezi în acest sens sunt mai multe. De exemplu, refuzul organelor competente românești de a se atinge de Clotilde Armand, deși aceasta a fost suficient de proastă cât să se lase filmată în timp ce mistofilisea, direct în saci, buletinele de vot (implicit rezultatul) la alegerile locale din 2020. De asemenea, realegerea lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei este pusă și ea, de toate persoanele avizate, tot pe seama presiunilor făcute de serviciile franceze asupra trio-ului Iohannis-Ciolacu-Ciucă la localele din iunie 2024.

Vizita ambasadorului Warnery la CCR mai poate fi interpretată și ca ”marcarea teritoriului” – gest prin care Franța arată tuturor că ea este cea care își înfige acum steagul pe malurile Dâmboviței. Și cum tot se dorea readucerea Bucureștiului la stadiul de ”micul Paris”, putem spune că suntem în trendul momentului. Ba chiar în trendul european, dacă stă cineva să-i asculte pe americanii lui Trump, care tot reclamă, atât în viu cât și pe rețelele de socializare, îndepărtarea statelor europene de ”valorile fundamentale ale democrației”. Inclusiv de respectarea dreptului fiecărui popor de a-și alege conducătorii pe care și-i dorește, asta ca să fim foarte clari. Și ca să legăm vizita ambasadorului Warnery la CCR de scopul ei real.