QUI PRODEST?
Ce știm, ce nu știm și de ce statul român este obligat să prezinte probele tehnice complete
Autor: Cezar Cătălin Marin
Lovirea unui bloc de locuințe din Galați de către ceea ce autoritățile române descriu drept o „dronă de origine rusească” reprezintă unul dintre cele mai grave incidente de securitate petrecute pe teritoriul României de la începutul războiului din Ucraina.
Dincolo de emoție, dincolo de reacțiile politice și dincolo de inevitabila exploatare mediatică, există o obligație fundamentală a statului român:
să explice.
Nu prin comunicate.
Nu prin sloganuri.
Nu prin etichete geopolitice.
Prin probe.
Pentru că într-o democrație cetățenii nu sunt obligați să creadă.
Statul este obligat să demonstreze.
CE ȘTIM PÂNĂ ÎN ACEST MOMENT
Potrivit informațiilor comunicate public de Ministerul Apărării Naționale, obiectul aerian a intrat în spațiul aerian românesc dinspre zona Reni, în jurul orei 01:54.
Conform informațiilor oficiale:
drona venea dinspre zona portuară ucraineană;
zbura la aproximativ 600 metri altitudine;
a efectuat mai multe viraje;
a avut o evoluție descendentă;
a dispărut ulterior de pe radar;
la scurt timp a fost raportat impactul asupra blocului din Galați.
În aceeași noapte existau atacuri documentate asupra infrastructurii din sudul Ucrainei, în special în zona porturilor dunărene.
Acestea sunt faptele cunoscute.
De aici încep însă întrebările.
CARE ERA ȚINTA REALĂ?
Dacă atacurile din acea noapte vizau infrastructura din:
Reni;
Izmail;
Orlovka;
Chilia;
zona portuară dunăreană,
atunci apare o întrebare simplă:
Ce interes militar avea Rusia să lovească un bloc de locuințe din Galați?
Un bloc de locuințe:
nu este obiectiv militar;
nu modifică situația de pe front;
nu afectează logistica ucraineană;
nu produce un avantaj strategic.
În schimb produce:
tensiuni diplomatice;
atenție internațională;
reacții NATO.
Prin urmare, dacă ținta operațională era infrastructura ucraineană, România pare mai degrabă rezultatul unei devieri decât al unei intenții.
Dar dacă a existat o deviere, trebuie explicată.
VIRAJELE CARE SCHIMBĂ ÎNTREAGA DISCUȚIE
Un detaliu menționat chiar de autorități este existența unor viraje efectuate de dronă înainte de impact.
Acest element este esențial.
Pentru că ridică imediat o serie de întrebări:
Ce a produs aceste viraje?
Erau programate?
Au fost rezultatul unei defecțiuni?
Au fost rezultatul pierderii navigației?
Au fost provocate de condiții tehnice neprevăzute?
Fără răspuns la aceste întrebări, explicația incidentului rămâne incompletă.
RĂZBOIUL ELECTRONIC: O IPOTEZĂ CARE NU POATE FI IGNORATĂ
În războiul din Ucraina se utilizează pe scară largă:
bruiaj GPS;
război electronic;
sisteme anti-dronă;
perturbarea comunicațiilor;
sisteme de spoofing.
Acesta nu este un secret.
Este o realitate militară documentată și recunoscută.
Prin urmare apare o întrebare legitimă:
A existat vreun factor de război electronic care a influențat traiectoria dronei?
Nu afirmăm că da.
Nu afirmăm că nu.
Întrebăm.
Pentru că dacă o dronă avea ca țintă infrastructura din sudul Ucrainei și a ajuns în Galați, cetățenii au dreptul să știe:
când a deviat;
unde a deviat;
de ce a deviat;
dacă a pierdut navigația;
dacă a fost afectată de bruiaj;
dacă a suferit o avarie.
Aceste răspunsuri există fie în datele radar, fie în expertiza tehnică.
DE CE NU AU FOST PREZENTATE PROBELE?
Aici apare adevărata problemă.
După precedentul documentelor CSAT și al deciziilor majore explicate insuficient publicului, încrederea unei părți importante a societății în instituții este deja afectată.
Tocmai de aceea autoritățile trebuie să înțeleagă un lucru simplu:
Nu mai este suficient să spui:
„Aveți încredere în noi.”
Trebuie să spui:
„Iată probele.”
CINE BENEFICIAZĂ DE STAREA DE ALERTĂ PUBLICĂ?
Aceasta este întrebarea clasică a oricărei analize serioase:
Qui prodest?
Cui folosește?
Nu cine este vinovat.
Nu cine trebuie acuzat.
Ci cine beneficiază.
Pentru că orice incident major produce efecte politice, instituționale și economice.
Imediat după astfel de evenimente apar discuții despre:
noi sisteme anti-dronă;
noi investiții în apărare;
noi programe de securitate;
noi achiziții militare;
noi justificări pentru cheltuieli publice.
Acesta este un fapt.
PROGRAMUL SAFE ȘI ÎNTREBĂRILE CONTRIBUABILULUI
România are astăzi o datorie publică de aproximativ 333 miliarde euro.
În ultimii ani, nivelul împrumuturilor a continuat să crească.
În paralel, România participă la programul SAFE, prin care urmează să fie asumate obligații financiare suplimentare de aproximativ 16,68 miliarde euro pentru apărare și infrastructură strategică.
Contribuabilul român are dreptul să întrebe:
Cât din acești bani rămâne în România?
Câte locuri de muncă sunt create în România?
Ce capacități industriale dezvoltăm?
Ce transfer de tehnologie obținem?
Ce procent revine industriei românești?
Ce procent revine furnizorilor externi?
Pentru că datoriile vor fi plătite de români.
FRICA ȘI POLITICA
Un cetățean speriat nu mai discută despre:
deficit;
inflație;
taxe;
datorii;
sărăcie.
Discută despre pericol.
Despre război.
Despre supraviețuire.
Tocmai de aceea transparența este esențială.
Pentru că frica nu poate deveni substitutul explicațiilor.
ÎNTREBĂRILE LA CARE STATUL TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ
Pentru a elimina orice suspiciune și orice speculație, autoritățile ar trebui să prezinte:
Traseul radar complet.
Expertiza tehnică a resturilor.
Identificarea componentelor.
Modul în care a fost stabilită originea dronei.
Explicația virajelor observate.
Cauza probabilă a devierii.
Analiza eventualului impact al războiului electronic.
Motivul pentru care interceptarea nu a fost posibilă.
Concluzia tehnică integrală.
Nu comunicate.
Nu formule generale.
Probe.
CONCLUZIE
Poate că explicația oficială este corectă.
Poate că drona a fost lansată de Rusia, avea ca țintă infrastructura ucraineană și a deviat accidental înainte de a lovi blocul din Galați.
Dar într-un stat democratic cetățenilor nu li se cere să creadă.
Li se prezintă probe.
Dacă traiectoria este cunoscută, să fie publicată.
Dacă originea este certă, să fie prezentată expertiza.
Dacă există explicații pentru virajele observate pe radar, acestea trebuie comunicate.
Pentru că întrebarea fundamentală nu este dacă românii trebuie să se teamă.
Întrebarea fundamentală este dacă românii primesc întregul adevăr.
Iar până când toate aceste răspunsuri vor fi oferite public, o singură întrebare va continua să planeze deasupra acestui incident:
QUI PRODEST?
Cui folosește?
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
