Înainte să ajungă primar, înainte de ONG-uri, înainte de CRPE și de toată cariera construită în jurul „transparenței”, Ciprian Ciucu a fost un tânăr de douăzeci și ceva de ani care a intrat direct în Președinția României.
Asta este prima piesă a unui puzzle pe care nimeni nu l-a comentat cu adevărat.
Nu pentru că ar fi fost un geniu necunoscut, ci pentru că România anilor 2000 nu era un loc în care absolvenții aterizau la Cotroceni pe merit, la 22–23 de ani, fără să fie împinși sau recomandați de cineva. Asta e realitatea.
1. Studiile – traseul clasic al celor care se pregăteau pentru sistem
Ciucu a trecut prin SNSPA, Științe Politice. Nu era o facultate oarecare: era pepiniera tuturor oamenilor care urmau să ocupe funcții prin ministere, prin agenții, prin administrație. Pe scurt, locul în care se formau viitori „tehnocrați” și consilieri.
După licență a făcut și master tot acolo.
Un traseu corect, onest, dar în același timp un traseu care te duce inevitabil în apropierea instituțiilor de stat și a celor care le controlează.
2. Momentul care ridică semne de întrebare – Cotroceni, 2000–2001
Aici începe povestea adevărată.
Un student abia ieșit din facultate intră în Administrația Prezidențială, la relații publice.
Oricine a lucrat măcar o zi în politică știe că acel departament, în anul 2000, nu era un birou în care se aduceau începători. Acolo intrau oameni în care cineva avusese deja încredere. Multă încredere.
De ce el?
Cine l-a recomandat?
Cum a ajuns exact în acel loc și nu în altul?
Nu avem răspunsurile. Nici el nu le-a oferit vreodată, deși din punct de vedere public ar fi fost esențial să existe o explicație.
3. Intrarea în sistem a contat mai mult decât orice altceva a urmat
De la Cotroceni începe firul care îi deschide drumul prin:
ONG-uri,
think-tank-uri,
finanțări externe,
granturi de la MAE,
consultanță bine plătită prin HF Advising SRL,
iar apoi politica propriu-zisă.
Nu există carieră ruptă de context.
Iar începutul lui Ciucu arată clar că nu a mers singur pe drumul ăsta: a fost sprijinit încă din prima clipă.
4. Episodul Cotroceni – piatra de temelie a unei cariere construite în umbră
Intrarea aceea timpurie în Președinție explică multe lucruri:
de ce a ajuns atât de ușor în zona politicilor publice,
de ce a fost absorbit rapid în rețelele ONG-urilor cu influență,
de ce CRPE l-a primit cu brațele deschise,
de ce a fost validat în grupuri de experți care nu primesc oricum „oameni noi”.
Pentru electorat, Ciucu s-a prezentat mereu ca un om venit „din societatea civilă”.
Fals.
Ciucu vine din interiorul sistemului. Și vine de foarte devreme.
5. De ce e important să începem povestea exact de aici
Pentru că finalul — cel în care Ciucu ajunge să controleze Bucureștiul cu doar 188.000 de voturi — nu poate fi înțeles fără început.
Acest om nu este rezultatul votului.
Este rezultatul unui traseu construit, etapă cu etapă, cu intrări în cercuri pe care niciun tânăr obișnuit nu le accesează.
Și dacă vrem să înțelegem cum conduce astăzi Capitala cu o legitimitate electorală de 10% din populația cu drept de vot, trebuie să înțelegem cine l-a împins în sistem încă de la 22 de ani.
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
