Istoria nu judecă statele după declarațiile lor.
Istoria le judecă după reacțiile lor.
În diplomație, ceea ce nu faci este adesea mai important decât ceea ce faci.
Acesta este motivul pentru care comparația dintre mandatul lui Teodor Meleșcanu și mandatul Oanei Țoiu este inevitabilă.
Nu este o comparație între două persoane.
Este o comparație între două concepții despre stat.
Între două concepții despre interesul național.
Între două concepții despre România.
În perioada în care Ministerul Afacerilor Externe era condus de Teodor Meleșcanu, o familie de români din Cupca a reclamat că a fost agresată de autoritățile ucrainene.
Pentru mulți diplomați occidentali, cazul putea părea un incident minor.
Pentru Teodor Meleșcanu nu era un incident.
Era un semnal.
Pentru că diplomații adevărați înțeleg că statele nu își pierd influența în urma marilor înfrângeri.
Statele își pierd influența atunci când ignoră semnalele mici.
La scurt timp, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, unul dintre simbolurile identității românești din nordul Bucovinei, a devenit ținta unei operațiuni desfășurate de SBU.
În zorii zilei, agenți ai serviciului ucrainean au descins asupra instituției.
Au urmat percheziții, confiscări, ridicări de documente și echipamente.
Pentru Kiev era o operațiune de securitate.
Pentru românii din Bucovina era un mesaj.
Iar în geopolitică, mesajele sunt mai importante decât explicațiile ulterioare.
Teodor Meleșcanu a înțeles acest lucru.
A înțeles că nu apăra doar câțiva români din Cupca.
Nu apăra doar o instituție culturală din Cernăuți.
Apăra credibilitatea statului român.
De aceea ambasadorul Ucrainei a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe.
Nu pentru că România era puternică.
Ci pentru că România voia să arate că nu este absentă.
Aceasta este diferența dintre un stat și un teritoriu.
Statul reacționează.
Teritoriul înregistrează evenimente.
Astăzi însă, România pare să fi abandonat această logică.
O dronă a lovit un bloc de locuințe din Galați.
O dronă maritimă a ajuns în apropierea infrastructurii strategice din portul Constanța.
Două incidente.
Două avertismente.
Două semnale.
În ambele cazuri România a avut noroc.
Dar diplomația serioasă nu se bazează pe noroc.
Diplomația serioasă se bazează pe precedent.
Pe semnale.
Pe descurajare.
Pe respect.
Aici apare întrebarea pe care orice diplomat experimentat ar pune-o imediat:
Dacă Teodor Meleșcanu a convocat ambasadorul Ucrainei pentru Cupca și pentru Cernăuți, de ce Oana Țoiu nu a convocat ambasadorul Ucrainei după Galați și Constanța?
Care este explicația strategică?
Care este argumentul diplomatic?
Care este rațiunea de stat?
Pentru că în diplomație există un principiu vechi de secole.
Dacă nu reacționezi la incidente mici, îi încurajezi pe ceilalți să creadă că nu vei reacționa nici la cele mari.
Nimeni nu cere scandal.
Nimeni nu cere ruperea relațiilor diplomatice.
Nimeni nu cere gesturi teatrale.
Dar convocarea unui ambasador reprezintă instrumentul diplomatic elementar prin care un stat transmite că a observat, că a înțeles și că nu acceptă să fie tratat cu indiferență.
Teodor Meleșcanu a înțeles acest lucru.
Oana Țoiu pare să îl fi uitat.
Poate că acesta este cel mai îngrijorător aspect.
Nu faptul că dronele au ajuns în Galați.
Nu faptul că o dronă maritimă a ajuns în apropierea portului Constanța.
Ci faptul că România a început să se comporte ca și cum asemenea incidente nu mai justifică nici măcar gesturile diplomatice minime pe care le făcea în urmă cu doar câțiva ani.
În geopolitică există un adevăr brutal.
Statele nu sunt respectate pentru ceea ce spun despre ele însele.
Statele sunt respectate pentru ceea ce sunt dispuse să apere.
Iar atunci când un stat încetează să își apere public propriile interese, alții încep inevitabil să se întrebe dacă acele interese mai există.
Aceasta este întrebarea care planează astăzi asupra diplomației române.
Nu ce a făcut Ucraina.
Nu ce s-a întâmplat la Cupca.
Nu ce s-a întâmplat la Galați.
Ci ce s-a întâmplat cu România.
Și când, mai exact, a încetat Ministerul Afacerilor Externe să mai vorbească în numele interesului național românesc.
Distribuie pagina:
Distribuie pagina:
