DE LA GALAȚI LA CONSILIUL DE SECURITATE AL ONU:

S-A URMĂRIT CREAREA UNEI BAZE POLITICO-JURIDICE PENTRU O EVENTUALĂ STARE DE URGENȚĂ ÎN ROMÂNIA?

Nu știm.

De aceea întrebăm.

Într-o democrație, rolul presei nu este să confirme automat declarațiile puterii și nici să construiască teorii fără dovezi. Rolul presei este să pună întrebări atunci când există neclarități și să ceară documente atunci când cetățenilor li se cere să creadă pe cuvânt.

În ultimele zile, românii au aflat că România a solicitat convocarea unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU după incidentul de la Galați.

Ministrul de Externe, Oana Țoiu, a prezentat acest demers ca pe un moment diplomatic deosebit de important, afirmând că este pentru prima dată când Consiliul de Securitate al ONU se reunește la solicitarea expresă a României pe o temă care o privește direct.

Dar ce înseamnă exact această afirmație?

Care este diferența dintre solicitarea formulată de România și convocarea efectivă a Consiliului de Securitate?

Ce rezultat concret a produs reuniunea?

Ce a obținut România?

A fost adoptată o rezoluție?

A fost adoptată o declarație prezidențială?

A fost constituit un mecanism internațional de investigație?

A fost aprobată vreo măsură concretă?

Până în acest moment, opinia publică nu a primit răspunsuri clare la aceste întrebări.

În schimb, a primit declarații politice.

Or, diplomația nu se măsoară în declarații. Diplomația se măsoară în rezultate.

De aceea apare o întrebare legitimă:

Care a fost obiectivul strategic real urmărit de România prin solicitarea acestei reuniuni?

Și o a doua întrebare, poate chiar mai importantă:

S-a urmărit prin acest demers diplomatic crearea unei baze politico-juridice pentru eventuale măsuri excepționale pe teritoriul României? Inclusiv pentru o eventuală stare de urgență?

Nu afirmăm că acesta este cazul.

Nu prezentăm existența unui asemenea plan ca fapt.

Nu formulăm acuzații.

Punem întrebări.

Pentru că orice cetățean are dreptul să știe dacă un demers diplomatic prezentat ca fiind istoric a avut exclusiv scopuri externe sau dacă au existat și alte consecințe analizate la nivel instituțional.

Există documente care exclud categoric această posibilitate?

Există documente care o confirmă?

Au fost analizate la nivel guvernamental eventuale implicații juridice interne?

Au existat discuții instituționale privind măsuri excepționale?

Dacă răspunsul este nu, atunci autoritățile pot clarifica rapid acest lucru.

Dacă răspunsul este da, atunci cetățenii au dreptul să știe.

Mai există însă o problemă.

Până astăzi, românii nu au văzut documentul oficial al reuniunii ONU, procesul-verbal S/PV.10162.

Ce conține acesta?

Ce au spus reprezentanții Statelor Unite?

Ce au spus Franța, Marea Britanie, China și Federația Rusă?

Ce poziție a susținut delegația României?

A existat vreun proiect de rezoluție?

A existat vreun vot?

A existat vreo concluzie formală?

Dacă acest demers diplomatic a fost atât de important, de ce nu sunt prezentate public toate documentele relevante?

În același spirit al transparenței, adresăm public următoarele întrebări:

Cine a mandatat delegația României la ONU?

Care a fost mandatul exact al delegației?

Care au fost obiectivele urmărite?

Care au fost rezultatele obținute?

Pe ce documente se bazează afirmația că reuniunea reprezintă o premieră istorică?

Va publica Ministerul Afacerilor Externe raportul complet al participării la reuniune?

Va publica integral documentul ONU S/PV.10162?

Va publica Ministerul Afacerilor Externe corespondența oficială prin care România a solicitat reuniunea Consiliului de Securitate?

Redacția va solicita oficial Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite transmiterea documentului S/PV.10162 și îl va publica integral imediat ce va fi disponibil.

Mai mult, dacă doamna ministru Oana Țoiu a solicitat desecretizarea unor documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe, considerăm firesc să existe aceeași transparență și în privința acestui demers diplomatic.

Vor fi publicate mandatul delegației?

Vor fi publicate rapoartele vizitei la ONU?

Vor fi publicate concluziile și rezultatele concrete ale reuniunii?

Poate că România a obținut un succes diplomatic important.

Poate că explicațiile oferite de Guvern sunt complete și corecte.

Dar într-o societate democratică transparența nu este un moft.

Este o obligație.

Iar atunci când este invocată securitatea națională, obligația de a explica și de a prezenta documentele devine și mai importantă.

Nu acuzăm.

Nu concluzionăm.

Întrebăm.

Iar până când documentele oficiale vor fi publicate și analizate, întrebările rămân deschise.