De ce cerșește Ciolacu 6 luni de pace

Cu acest apel disperat, onor premierul nostru a deschis ieri ședința de Guvern în care Executivul a adoptat infama „ordonanță trenuleț”. Odată plecat cu miloaga, Ciolacu a colindat și pe la companiile rău platnice:

„Fac un apel către companiile care continuă să nu își plătească corect taxele și să își externalizeze profiturile. Nu mai putem așeza povara fiscală tot pe companiile care sunt corecte, care investesc, produc și creează locuri de muncă. Deci plătiți toți corect sau plecați!”

Simpatic este premierul nostru atunci când se dă bărbat în fața companiilor străine, dar bagă sub covorul tăcerii companiile băștinașe de stat, care de ani de zile nu-și plătesc datoriile către buget. Cum povestea cu marii datornici de stat și cu firmele străine care își externalizează profiturile este de mult fumată, să revenim la moratoriul de 6 luni cerșit de șeful Executivului de la tot ce mișcă economic în arealul mioritic.

Pe scurt, haosul total provocat de câștigarea primului tur prezidențial de către surpriza Georgescu a scos la lumină și dezastrul financiar, domeniu în care România a intrat practic în budă. Isterizați de ratarea construcției politice impuse de ei (cine să fie președinte, ce partide să guverneze etc.), jupânii de afară au strâns robinetele internaționale, lăsând România fără bani. Și asta cu dublu scop: să-i oblige pe neisprăviții care ne guvernează să termine cu Georgescu (indiferent cum) pentru a pune la Cotroceni tot un maimuțoi și, doi, să bage spaima în români pentru ca acestora să le vină mintea la cap înainte de votul la prezidențialele din primăvară. Totul pentru că România trebuie să rămână, pentru „partenerii” noștri, o vacă bună de muls în continuare. În plus, globaliștii refuză să renunțe fără o luptă crâncenă la o țară în care și-au înfipt colții și ghearele.

Uite așa a ajuns Guvernul Ciolacu II obligat să administreze o Românie rămasă fără un sfanț, situație la care, drept este, că au contribuit major și Marcel Ciolacu plus toți politicienii care au condus România din 1990 încoace.

Că situația a scăpat complet de sub control o demonstrează măsurile drastice incluse în „ordonanța trenuleț”. Deși asemenea curbe de sacrificiu nu sunt permise în prag de alegeri, Guvernul Ciolacu le introduce cu doar trei luni înaintea repetării votului la prezidențiale. Iar asta arată dimensiunea dezastrului. Să-ți ridici în cap absolut toată societatea (pensionari, mediul privat, toate categoriile de bugetari, studenți, bătrâni, tineri) în timp ce vrei să scapi cu orice chip de Călin Georgescu este curată sinucidere electorală. Din moment ce au făcut-o, înseamnă că Ciolacu & Comp. au cuțitul la gât. Ceea ce nu ar fi deloc rău dacă respectivul cuțit nu ne-ar zgâria beregățile și nouă, tuturor.

În context, apelul disperat adresat companiilor de către Ciolacu este pe deplin justificat. Neclar este ce stă la baza termenului de șase luni pentru care a cerut clemență actualul premier. Cum perioada menționată acoperă desfășurarea viitoarelor prezidențiale, posibil este ca Marcel Ciolacu & Comp. să încerce să obțină ceva liniște până când se vor alege apele la Cotroceni. După, dacă apele au „curs” cum trebuie, va fi și el din nou ajutat, contra unor noi costuri, de „exteriorul” direct interesat de banul gros făcut din exploatarea resurselor românești și din inundarea pieței noastre interne cu mărfuri exagerat de scumpe și cel mai des de proastă calitate.

Dacă apele vor curge altfel decât sunt „sortite”, Ciolacu și gașca care l-a împăiat din nou premier (când chiar nu-și dorea!) își vor pune cozile pe spinări și vor dispărea în ceață, lăsând România vraiște și pe noi tot așa.

Din păcate, așa se întâmplă atunci când alegi să te conducă, ani și ani, tot felul de netoți, parveniți și hoți.