Cotroceniul, ocupat abuziv de un homeless

Constituția, pe care CCR și Klaus Iohannis o confundă cu un elastic de care poți întinde cât vrei, insistă să-l trimită pe deja fostul președinte la una dintre multele lui case. Spune clar că mandatul unui președinte este de fix 5 ani dacă țara nu se confruntă cu o catastrofă sau un război – năpaste de care nu suntem loviți. Rămâne, așadar, un mister de ce CCR-ul i-a permis lui Iohannis să se baricadeze la Cotroceni pentru următoarele luni, cel puțin.

Bine altoite de voturile pe care românii au apucat să le dea în această toamnă, PSD și PNL nu îndrăznesc să cârâie nimic, deși legea este de partea lor. Nu numai că pot, dar și trebuie, legal, să-l ia de guler pe Klaus Iohannis (uzurpator al primei funcții în stat în prezent) și să-l zvârle pe scările Președinției. De preferat, nu în viloiul de ’jde milioane de euro la care el și soața din dotare râvnesc.

Cum însă statul este varză din punct de vedere instituțional (mulțumim, Băsescu, mulțumim, Iohannis!), Constituția și legile nu au nicio șansă să fie aplicate. Deci marii noștri lideri politici merg pe burtă și închid ochii la impostura celui care se joacă acum de-a președintele României. Dovadă: onorarea, de către PSD, PNL, UDMR, a invitației făcute liderilor politici de către un simplu cetățean numit Iohannis, în vederea confirmării noii majorități parlamentare și a desemnării unui nou premier. Pași constituționali obligatorii, dar care ar fi trebuit făcuți, în actuala noastră situație, de un președinte interimar numit Ilie Bolojan – respectiv noul președinte al Senatului și al doilea om în stat conform ierarhiei stipulate de Constituție.

Cât de legitim va fi, în aceste condiții, Guvernul Ciolacu II, nimeni nu spune. De fapt, spun constituționaliștii cu știință de carte, dar degeaba, motiv pentru care PSD, PNL și UDMR merg mai departe cu guvernul „pro-european” și cu „stabilitatea”. O „stabilitate” clădită pe nisipuri mișcătoare, de fapt, dacă este raportată la situația internațională, la situația financiară internă precară și la societatea românească împărțită în două tabere care mârâie una la alta și abia așteaptă să „se sfâșie” reciproc la vot.

Acesta este și motivul pentru care PSD a condiționat intrarea sa la guvernare de susținerea unui prezidențiabil comun. Astfel, presați, liberalii l-au readus la viață politică pe Crin Antonescu. L-au îmbiat și pe Emil Hurezeanu cu Cotroceniul, dar acesta i-a tratat cu refuz. Până ieri seara, nimic nu a fost decis, singurul anunț făcut la ceas de seară fiind acela că s-a convenit ca PSD, PNL și UDMR să susțină același candidat la prezidențialele pe care se pare că au intenția să le organizeze înainte de sărbătorile de Paște din 2025. Nu ne rămâne decât să sperăm că onor politicienii nu se referă la „paștele cailor”, ar fi în stare.

Dacă persoana candidatului unic a rămas în aer, PSD, PNL și UDMR s-au înțeles, în schimb, asupra ministerelor care le vor reveni fiecăruia. De remarcat pe temă este că Finanțele ajung, în premieră absolută, la UDMR, fapt care a făcut multe voci să spună că PSD și PNL au renunțat la acest minister mult râvnit de frica măsurilor foarte dure care rânjesc la orizontul financiar mioritic după ce România închide 2024 cu un deficit de peste 8%.

Una peste alta, vom avea un nou Guvern pe repede-înainte, astăzi fiind programate atât audierile viitorilor miniștri în Parlament, cât și jurământul depus la Cotroceni. Noroc că Palatul Cotroceni a rămas în legalitate, este în continuare sediul Președinției României, așadar măcar pereții între care vor reverbera jurămintele miniștrilor sunt legitimi. Asta spre deosebire de Klaus Iohannis, cetățeanul care insistă să se autonumească, fără niciun drept legal, „președinte”.