Bătălie pe viață și pe moarte pentru Cotroceni

Praful s-a ales de democrația cu care ne-am bătut în piept după 1989. După mai bine de trei decenii, statul de drept se comportă tot ca unul totalitar, Poliția e tot Miliție, drepturile omului depind de “om”, regulile se aplică doar “pulimii”, funcțiile sunt rezervate piloșilor, partidele dominante sunt forme multiplicate ale PCR, Justiția operează tot la ordin venit “de sus” și nu pe lege. Trist este că acest blestemat sistem s-a perpetuat susținut fiind chiar de onorabilii occidentali care ne terorizează, din 1990 încoace, cu “democrația”. Astăzi, tot ei aplaudă anularea alegerilor – demers ilegal și anticonstituțional oricât ar behăi altceva susținătorii lui, binecuvântează săltarea de pe stradă a unui candidat nedorit de ei și forțează nota mai urât ca oricând pentru ca nu cumva la Cotroceni să ajungă altcineva decât tot o slugă. Una care să facă toate jocurile “partenerilor” noștri din UE, respectiv să fie zi și noapte la dispoziția Bruxelles-ului. Spunem doar Bruxelles pentru că “Înaltele Porți” occidentale sunt mai nou în divorț, motiv pentru care Washingtonul pute mai nou liderilor noștri. Lideri băștinași care se zbat la rândul lor ca nu cumva să piardă puterea (unii la pachet cu averile și libertatea), motiv pentru care nici nu au avut nevoie de multe îndemnuri pentru a renunța pe față la orice aparență de democrație.

Deplorabilul decor național este combinat și cu o situație internațională de tot rahatul. Una în care SUA și Europa au luat-o una hăis și una cea în privința Ucrainei. iar ca să impună cea mai cea, fiecare tabără flutură spectrul unui nou război: SUA vorbește de al treilea război mondial, Europa se “mulțumește” doar cu unul între ea și Rusia. Și asta pe fondul unei crize economice reale și a unei omeniri stresate/traumatizate de pandemia de COVID.

Mizerabilul plan al sorosiștilor europeni: readucerea “fantomei” lui Iohannis la Cotroceni

Cu un Occident divizat (pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial) de ruptura provocată de doctrina progresistă și cu lideri occidentali îndeobște slabi și contestați, lumea pare să se ducă de râpă, iar din păcate România noastră se clatină cel mai tare. Dependentă total de banii UE și de împrumuturile externe (aflate tot la mâna “partenerilor” europeni), fără președinte (Ilie Bolojan este doar o glumă și încă una proastă), cu societatea divizată în tabere ireconciliabile, România este obligată acum să-l “înghită” pe Nicușor Dan pe post de președinte.

Drept este că inițiații sistemului insistau încă din decembrie că acest individ “trebuie” să ajungă președinte, dar niciunui om normal, care știa cât de puțin despre personaj, nu-i venea a crede că așa ceva chiar este posibil. Ce se întâmplă confirmă, din păcate, sinistrul scenariu în care acest “Iohannis 2.0” este alesul Bruxelles-ului. Asta probabil și ca să se confirme încă o dată că întotdeauna se poate și mai rău.

La ora actuală, toate cercetările îl dau ca favorit pe Călin Georgescu, rămâne așadar de văzut prin intermediul căror “inginerii electorale” va putea fi făcut președinte actualul primar-Plicușor. Indiferent de metodele preconizate, obligatorie este eliminarea lui Georgescu din cursă, dar asta într-un mod care să nu provoace o revoltă populară. Pentru că, oricât i-ar număra puterea din zece-n zece pe românii ieșiți în stradă, este evident pentru orice prost că “fenomenul Georgescu” persistă, ba chiar se dezvoltă. Au avut grijă de asta toți Ciolacii și Bolojanii neamului, plus luminatele minți, din țară și de afară, care îi comandă/sfătuiesc pe liderii noștri politici.

Liberalii copitează din nou

Pe lângă stresul “alegerii” unui nou maimuțoi în fruntea țării, combinatorii neamului s-ar putea trezi pe cap și cu un nou circ în coaliția guvernamentală. Provocat, culmea, tot de liberalii care și-au pierdut după cum se vede nu doar procentele, ci și mințile. Și, în loc să zică bogdaproste pentru că, deși au ajuns milogii podiumului politic după ce au fost depășiți de AUR, sunt tot la guvernare, ba chiar au dat și interimarul care se joacă în prezent de-a președintele, pe liberali îi mănâncă să strice și ultima înțelegere cu PSD – aceea prin care coaliția guvernamentală îl susține la comun pe Crin Antonescu. Se spune că unii dintre liberali s-au îmbătat și ei de la aburii în care se scaldă Ilie Bolojan, de când o pură întâmplare i-a permis să se cazeze la Cotroceni până la alegeri. Liberalii în cauză și-ar dori să repună în scenă penibila piesă “Dragă Stolo” și să-l înlocuiască pe Antonescu cu Bolojan. Motiv pentru care Cătălin Predoiu (interimarul care păstorește acum PNL-ul) are probleme și cu ei, nu numai cu mascații care dau năvală în casele susținătorilor lui Georgescu. Dacă Predoiu scapă frâiele din mână și liberalii rup și acest troc făcut cu PSD, atunci să vezi țigăneală declanșată iar la nivel de Guvern! Nu că ar mai conta, până la jumătatea lunii mai România nu are de cine să fie reprezentată în afară, iar in ceea ce privește guvernarea ea oricum se face cu ordinele lătrate de la Bruxelles. Ceea ce este de fapt și normal pentru o țară unde doar cârpele pot ajunge președinte. Asta nu s-ar putea întâmpla dacă guvernul ar fi format din bărbați de stat adevărați, dar, după cum se vede de ani buni, nu acesta este cazul României.