Băluță se vrea Primar General? Planșeul costă 160 mil. €. Coldea apare în șoapte — lucrare de infrastructură sau lucrare de influență

Băluță se vrea Primar General? Planșeul costă 160 mil. €. Coldea apare în șoapte — lucrare de infrastructură sau lucrare de influență?”
Când o lucrare de consolidare urbană, nu de reconstrucție integrală, ajunge la 160 de milioane de euro, un specialist în infrastructură observă imediat discrepanțele față de proiecte similare din Europa și Statele Unite.
Aici, cifrele contrazic explicațiile oficiale.
1. Podul Margaret – Budapesta, Ungaria
Reabilitare completă peste Dunăre
Cost: 45 milioane €
Un pod masiv, cu trafic auto, tramvaie, utilități grele și infrastructură istorică.
Lucrare mult mai complexă decât consolidarea unei plăci de beton.
Totuși, de 3,5 ori mai ieftină.
2. Ponte dell’Accademia – Veneția, Italia
Reabilitare structurală într-un mediu UNESCO
Cost: 7 milioane €
Lucrări în lagună, sub supraveghere internațională și restricții severe.
Cu toate acestea, întreaga intervenție a costat de 22 de ori mai puțin decât Planșeul Unirii.
3. Memorial Bridge – Washington D.C., SUA
Reabilitare majoră, structură istorică peste Potomac
Cost: 227 milioane $
Un pod de 660 de metri, cu tablier nou, arce noi și fundații complet reconfigurate — practic, o reconstrucție majoră.
Raportat la complexitate, costul de la București devine cu atât mai surprinzător.
Ce avem concret la București?
Nu este un pod nou.
Nu sunt piloni noi.
Nu este un tablier metalic.
Nu sunt grinzi speciale.
Nu este o reconstrucție de la zero.
Este doar consolidarea unei plăci de beton turnate în 1934.
Totuși, această lucrare ajunge să coste mai mult decât proiecte europene și americane mult mai dificile.
Cine a câștigat licitația?
Contractul, evaluat la aproximativ 800 milioane lei, a fost atribuit singurei asocieri care a depus ofertă:
Erbașu – Bog’Art – Concrete & Design Solutions.
Nu comentăm firmele. Întrebările țin exclusiv de transparența procesului și de logica economică.
O licitație ciudată. Foarte ciudată.
În timp ce proiectele din Budapesta, Veneția sau Washington D.C. au atras licitații competitive, cu participarea mai multor consorții internaționale, la București situația a fost inversă:
– o singură ofertă,
– o singură asociere,
– nicio competiție reală.
Prin comparație:
– Podul Margaret: mai mulți ofertanți europeni;
– Reabilitarea din Veneția: firme specializate UNESCO;
– Memorial Bridge: participare națională și internațională.
La București, lucrarea de 160 milioane € are o singură ofertă.
Iar aici apar întrebările firești pentru orice contribuabil:
Cum se explică lipsa totală a competiției la un proiect de această valoare?
Au fost criteriile restrictive?
A fost calendarul licitației construit astfel încât să elimine concurenții?
De ce se ajunge la costuri de trei până la douăzeci de ori mai mari decât în Europa?
Faptul că o singură ofertă a trecut de filtrul inițial nu este doar neobișnuit.
Este ciudat.
Foarte ciudat.
Iar întrebările politice devin inevitabile
Când o lucrare cu costuri disproporționate devine temă de campanie și licitația nu are concurență, apare întrebarea de fond:
Este Planșeul Unirii o lucrare de infrastructură sau trambulina lui Daniel Băluță către Primăria Generală?
Iar în fundal — mereu în șoapte — apare un alt nume:
A existat sau există vreun dosar al lui Băluță plimbat între DNA și DIICOT pe trasee discrete cunoscute încă din epoca generalului Coldea?
Nu afirmăm.
Nu insinuăm fapte.
Doar întrebăm.
Atunci când discutăm despre 160 de milioane de euro din bani publici, întrebările nu sunt doar legitime.
Sunt obligatorii.