ARE SOROS LOCOTENENȚI ÎN JUSTIȚIA ROMÂNĂ? DIICOT TACE CÂND ESTE VORBA DE SOROS?
Plângerea depusă de Ziarul Operativ împotriva Grupului Infracțional Organizat Soros și a complicilor săi a fost „optimizată” de Florian Coldea prin mâinile protejatului său Patuleanu? Potrivit surselor noastre, același Patuleanu ar „optimiza” și alte dosare sensibile, inclusiv cele care îl vizează pe primarul Daniel Băluță sau cele cinci dosare cerute de la DNA, cu un prejudiciu estimat la peste 60 de milioane de euro.
În Statele Unite, George Soros este acuzat că finanțează acțiuni menite să submineze ordinea constituțională, să destabilizeze echilibrul politic și să sprijine grupări ce promovează o agendă anti-națională, disimulată sub lozinca „activismului civic”.
Documente și investigații independente arată cum rețelele finanțate de Soros influențează justiția americană prin procurori „progresiști”, ONG-uri de presiune și campanii de presă dirijate.
România nu este o excepție. De peste 35 de ani, aceleași mecanisme funcționează nestingherite sub umbrela filantropiei. Rețelele create prin fundațiile Soros au infiltrat educația, presa, politica și – cel mai grav – sistemul de justiție.
Acolo, în spatele unei aparente reforme, s-a construit un sistem paralel de influență și protecție.
Ziarul Operativ a depus, în data de 8 septembrie 2025, o plângere penală la DIICOT împotriva Grupului Infracțional Organizat George Soros – România și a complicilor săi.
Documentul conține date concrete, conexiuni și indicii clare despre activități care intră sub incidența legii penale.
Și totuși, până astăzi, DIICOT nu a emis nici măcar un număr de înregistrare.
De ce?
Pentru că tăcerea devine armă atunci când legea ar trebui să lovească în cei care o manipulează.
Pentru că, potrivit surselor judiciare, plângerea ar fi fost „optimizată” — deturnată sau blocată – prin influența fostului general Florian Coldea, care ar acționa prin protejatul său, Patuleanu.
Același nume apare, potrivit acelorași surse, și în alte dosare grele, inclusiv cele ale primarului Daniel Băluță și în dosarele cerute de la DNA, cu un prejudiciu estimat la peste 60 de milioane de euro.
Dacă aceste informații se confirmă, nu mai vorbim doar despre tăcerea unei instituții, ci despre o capturare a justiției.
Într-un stat de drept, o asemenea plângere ar fi anchetată imediat.
În România, ea este îngropată în tăcere — semn că adevărul doare acolo unde interesele sunt prea mari.
România are dreptul la adevăr.
Iar DIICOT trebuie să răspundă la întrebarea pe care o evită:
Tace pentru că nu poate, sau pentru că nu are voie?
